“Încât din ce mai mult plângea,/ El tot mai mult avea sa plângă…”
Se spune-n basme c-a trăit
Demult, demult pe lume-odată
Un biet copil orfan, robit
De-o vrăjitoare blestemată.În lanțuri ea-l ținea oricând,
Și el plângea de disperare,
Dar lacrimile-i picurând,
Se prefăceau mărgăritare…Iar vrăjitoarea le strângea
Și tot mai multe vrea sa strângă,
Încât din ce mai mult plângea,
El tot mai mult avea sa plângă.Așa copii obijduiți
Pe lumea noastră sunt poeții,
Încătușați și chinuiți
De vraja blestemat-a vieții.Ei plâng de drag, ei plâng de dor,
Și cearcă în zadar uitare,
Sporind cu lacrimile lor
Comoara de mărgăritare!Șt.O. Iosif (11 septembrie 1875 – 22 iunie 1913)
Poveste
