Două gânduri…
Fără de ea începea singurătatea; era o troiță la răscrucile pustietăților. O dorea, o dorea lângă el, în brațele lui, și era dor în ochii lui, în buzele lui, în obrajii lui, în mâinile lui, în trupul lui, ca suferința sevei în tulpini frânte, cu floarea smulsă.
***
Știi să asculți? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă și se întorc, ducând și aducând primăvara? Știi ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo și într-acolo, fără ființă, o apropiere și o îndepărtare în preajma ta. Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund.
Ionel Teodoreanu
(6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954)
Chapeau