Cui îi pasã dacã acest copac este alb și negru? Ceea ce eu percep mental, pentru cã existã o judecatã ce spune “acesta este un copac”, este complet diferit de ceea ce eu aș putea percepe vizual, în alb și negru sau în derivate de griuri. Odatã trecut prin filtrul gândirii, „copacul acesta” își primește de la mine ca privitor, suma tuturor derivatelor pe care eu vreau sã i le atribui: e de fapt un copac mitic, transcendental, magic, se știe cã Joan Mirό vedea în copaci ființe magice pe care le asocia cu ființele marine…
Iatã o diferențã de inducție între ceea ce vedem și ceea ce percepem. De fapt, suma tuturor derivatelor pe care eu le atribui în mod conștient acestui copac este diferitã de suma derivatelor altui privitor, pentru cã percepția lui e diferitã de a mea. Și atunci, instituirea ideii de „acest copac”, deschide cercul hermeneutic ( și metafizic) al interpretãrilor : cu cât Lumea mea interioarã este mai bogatã în a atribui copacului x,y, z…proprietãți, cu atât Lumea lui, a copacului, ca semnificații, se va îmbogãți la infinit deoarece Lumea este un conglomerat galactic de semnificații.
Despre „natura orientată mundan a experienței” (Blackburn: 1994, 146) s-a discutat atât în scrierile lui Gadamer, dar și în cele ale lui Heidegger. Heidegger a introdus conceptul de ʻworldliness of worldʼ /”lumitatea Lumii” ( Stambaugh: New York U. Press, 1996, 59) ce ne face să ne gândim la existența unei unități dintre lumea limitată, a mea ca privitor al lucrurilor care există în natură, și Lumea ca totalitatea ei. Lumea ca totalitate va determina la rândul ei lumea copacului, o va îmbogăți de sensuri, pentru că cele două sunt în conexiune hermeneutică. Substanța din care este făcut copacul trimite prin semnificant și la substanța ontologică a devenirii sale ca și obiect al Lumii.
Acest mod de a gândi copacul ce mi se ex-pune (cratima este necesară din cauza tehnicii de limbaj heideggerian!) în fața ochilor îmi ex-pune mie ca privitor Lumea lui, și se folosește de „raportul nostru cu lumea, care este motorul deducției transcendentale, și face ca lumea să fie imanentă subiectului, în loc să se uimească și să conceapă subiectul ca transcendență spre lume” . (Ponty: 1999, 13). Dincolo de o experiență vizuală, se poate crea și o experiență sinestezică, atunci când fotografiei de față îi asociem coloana sonoră a ariei ˝The Chinese Unbending Tree˝ de Havasi Balász.
Concluzionând, atunci când suntem în lumea vizual-sonoră care este parte a Lumității, ne aflăm pe un tărâm al unor experiențe inter-senzoriale. Tot ceea ce putem face este să ne lăsăm „furați” de ceea ce vedem (fie el un tablou pictat sau o fotografie realizată în alb și negru), fie de o melodie care se poate asocia universului din care fac parte imaginile; în fond, până și un regizor știe aceste lucruri, că pentru obținerea unor efecte scenice, ne folosim de această Lumitate a percepțiilor transpusă între doi actanți- creatorul produsului, al obiectului de artă, adică artistul-creator (în cazul nostru fotograful acestei fotografii a copacului) și spectatorul-receptor (eu și ceilalți).
De obicei, pentru a se obține o unitate a percepțiilor dintre cele două lumi în co-extensiune, trebuie noi ca spectatori să ne punem în postura celui care a creat opera de artă și să gândim sinonimic (pentru că identic nu se va putea) cu cel care a creat obiectul artistic. Când ne vom pune în postura de a gândi, atunci noi deschidem lumea interioară a obiectului ex-pus și împrumutăm chiar și elemente de creație din lumea creatorului și putem chiar, datorită contextului cultural al prezentului să îi aducem noi și noi sensuri, noi și noi semnificații, în funcție de corelațiile infinite pe care i le putem atribui.
Este un mod de gândire abstract, ușor mimetic, întrucât fotografierea copacului este un mod doar aparent real de a reprezenta fidel copacul, fiindcă așa cum am argumentat, copacul din fotografie poate primi și alte sensuri, o infinitate de sensuri în funcție de cât de multe eu-ca- spectator-al-lui sunt capabil să i le ofer. Ca să pot oferi acest lucru, este necesar să aparțin unei Lumități specifice lui și devenirii sale.
Mențiuni:
Conceptul de “Lume” este scris intenționat cu majusculã, din motive ce țin de tehnicã filosofică.
Surse:
Balász, Havasi, ˝The Unbending Chinese Tree˝, Album Symphonic II, realizat de Havasi Entertainment Ltd., lansat la 18 decembrie 2013, https://www.youtube.com/watch?v=Mk4a6-7ojvw , accesat 20.03.2018.
*** Oxford Dicționar de Filosofie,ed. Simon Blackburn, Univers Enciclopedic Gold, București, 1994.
Ponty, Maurice Merleau, Fenomenologia percepției, trad. Ilieș Câmpeanu, Ed. Aion, Oradea, 1999.
Stambaugh, Joan; Being and Time. A Translation of ʻSein und Zeitʼ, reed. State University New York Press, New York, 1996.
