Boemă
O poezie dintr-o vreme când oamenii știau să-și bucure sufletul, iar sufletul știa să se bucure de viață... Umblam cu pumnii-n buzunarele crăpate Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal. Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram
Carte
“Eu voi chema nedate sărutări”
"Iubind prea mult, iubirea mea stă mută"... Cum văpaia cerului cunună Grăbește palida, învinsa lună Spre negrul ei abis, mai înainte De orice cântec de privighetori, - În fața ta frumoaso, n-am cuvinte; Tac dulci
Declarație de dragoste
O poezie de dragoste scrisă de Friedrich Nietzsche. Minune! Mai e-n zbor? Se-nalță și nu fâlfâie măcar? Dar cum de-i suitor? De unde-această forță, frâu și far? Lăsând viața jos, Trăiește-n slăvi, ca stele și
Mă jur…
Unul dintre frumoasele poeme de dragoste din literatura universală. Mă jur pe-ntâia zi a firii Mă jur pe ultimu-i azur Pe blestemul nelegiuirii Pe veșnicul adevăr mă jur Mă jur pe chinul prăbușirii Pe sacrul
Către…
O emoționantă poezie de dragoste. Mă iartă! cea din urmă oară Ne întâlnim și mâna-ți țiu. Mă iartă! liberă poți iară Să fii, dar fericită nu. Știu, într-un val de-nfiorare, Cândva tu iar vei tresări,
Ecce Homo
O scurtă și frumoasă poezie de Friedrich Nietzsche. Da! Din ce mă trag iau seama! Ard nepotolit ca flama, Și mă mistui, mă frământ. Tot ce-apuc se face pară, Tot ce las ca scrumul zboară:
Iar și iar și mereu…
O frumoasă poezie erotică. cum stăm unul lângă altul sânii mei micuţi devin două ţuguiate delicioase turnuri făloase şi îmi îndes fierbinte iubiţenia pântecului în tine braţele tale sunt tinere; braţele tale mă vor convinge,
Îți port inima cu mine
O port în inima mea... Îți port inima cu mine (o port în inima mea) Îți port inima cu mine (o port în inima mea) Nu rămân niciodată fără ea (oriunde merg mergi și tu,
În cafeneaua tinereții pierdute
Un sentiment pe care l-ai trăit și tu, nu-i așa? "Am crezut întotdeauna că există anume locuri magnetice care te atrag dacă treci prin preajma lor. Și asta într-un mod imperceptibil, fără să-ți stârnească vreo
Inima altei femei
O frumoasă poezie. Când o dragoste La care lucram mai demult Mi-a reușit, Atunci o trec pe curat, Pe inima altei femei. Natura a fost înțeleaptă Creând mai multe femei Decât bărbați, Pentru că ne
Învață de la toate
Învață... Învață de la apă să ai statornic drum, Învață de la flăcări că toate-s numai scrum. Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi. Învață
“Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”
"Te-am trăit sau te-am visat doar, viață?" Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veștejit de-al toamnei mele frig, Nu voi mai fi tânăr niciodată. N-ai să mai zvâcnești ca
De iubire-ntâia oară cânt
Veșnic te-aș urma pe-acest pământ... Focul vânăt e gonit de vânt, Zările-au uitat să mă mai doară... De iubire-ntâia oară cânt, La scandal renunţ întâia oară. Am fost crâng părăginit pe loc La femei şi
Mi-am pus iubirea
De dragoste... În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea: Zăpezi și flori plăpânde din livadă, Dar florile-ncepură a cădea Și în april nu mai găsești zăpadă. În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus: Privire,
De la inima ta la mine
Există o cale... Există o cale de la inima ta la mine Și inima mea o cunoaște Pentru că este curată și pură ca apa. Când apa este liniștită ca o oglindă Poate să reflecte