Un sentiment pe care l-ai trăit și tu, nu-i așa?
“Am crezut întotdeauna că există anume locuri magnetice care te atrag dacă treci prin preajma lor. Și asta într-un mod imperceptibil, fără să-ți stârnească vreo bănuială. E de ajuns o stradă în pantă, un trotuar însorit ori, din contră, unul scufundat în umbră. Sau doar o ploaie. Și iată-te ajuns aici, exact în punctul unde trebuia să ajungi.
Mi se întâmplă încă și astăzi să aud, seara, o voce care mă strigă, în plină stradă, pe nume. O voce răgușită. (…)Mă întorc, însă nu este nimeni. Nu mi se întâmplă doar seara, ci și în acele după-amiezi de vară împietrite, în timpul cărora nu mai știi bine nici în ce an ești. Totul va începe din nou, ca înainte. Aceleași zile, aceleași nopți, aceleași locuri, aceleași întâlniri. Eterna reîntoarcere.”
Patrick Modiano,
laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2014,
În cafeneaua tinereții pierdute
