Ascultă, privește și taci!... Ascultă, privește și taci!... Ascultă, să-nveți să vorbești, Privește, să-nveți să clădești. Și taci, să-nțelegi ce să faci... Ascultă, privește şi taci! Când simți că păcatul te paște Și glasul Sirenei
De dor... Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei, Pentru această vară, pe la zei, Să nu ne-o ia de tot sau prea curând! Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând, Mult mai solar, mai tandru,
O poezie ale cărei adevăruri le descifrăm târziu. Uneori, prea târziu... Cine are părinți, pe pământ nu în gând Mai aude și-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem
Fragment din scrisoarea adresată de F. Scott Fitzgerald, pe 8 august 1933, fetiței sale, pe atunci în vârstă de doar 11 ani, în timp ce aceasta se afla în tabără. "Lucruri care să te preocupe:
Pentru toți ce-au suferit din iubire cândva... Distanța crește zilnic între noi Și vârstele ni se îndepărtează, Nu vine nici o veste înapoi Decât ce-a fost în ultima amiază. Aș vrea să cred că totu-i
Până a căzut o stea... Prea departe trupul tău, Prea aproape disperarea Că nu pot vorbi cu marea, Să-nțelegi cât mi-e de rău... Prin absența ta din gând, Drumu-ntorcerii spre locul Unde m-am luat cu
"Erotismul este una din bazele cunoașterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia." "O, Doamne, nu cunosc bucurie mai mare decât clipa în care te arunci într-o nouă dragoste, niciun extaz ca acela al
O foarte frumoasă poezie de dragoste. E frumos, e prea frumos la tine-n suflet E târziu, e prea târziu la mine-n gând Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină Dar nu se ştie, nu se ştie până când.
"Iubita mea, mai dormi tu, oare?" Ce zi frumoasă! Ger şi soare. Iubita mea, mai dormi tu, oare? Deschide ochii larg şi sari Din somnul dulce. Iată zorii. Acum în calea Aurorii Ca Steaua Nordului
De noapte, de dragoste... Aud un pian prin zăpezi cristaline Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine Chopin – un concert de pian oarecare Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
Patru cuvinte sau șase cuvinte? Istoria povestirilor foarte scurte începe acum mai bine de 2.500 de ani, cu Fabulele lui Esop, însă cel care le-a consacrat în literatura universală a fost Ernest Hemingway: în 1925
"Atunci când suntem copii, literele sunt asemenea unor jucării amuzante. Ne jucăm cu ele, prin intermediul cuburilor noastre de carton. Le colorăm în cărți. Dansăm și cântăm cu ele, privind păpușile de la televizor și
"Cititorul va afla aici, în ordine alfabetică și cu privire la toate subiectele cu putință, tot ceea ce face bine să spui în societate ca să fii pe placul tuturor." Ahile - Adaugă întotdeauna, când
Tocmai bune de pus pe facebook sau de tiparit pe tricouri. Sau orice altă "năstrușnicie de succes" din epoca rețelelor sociale, bibliotecilor transformate în săli de navigare pe internet și a librăriilor devenite magazine de
Un poem de dragoste. Se dizolvă în mine, încet, chipul tău de piatră solubilă o, tu, dansând un menuet, pururea nubilă. Mă vor bea cândva, zeii și vor simți în mine gustul tău, cândva, când
