Până a căzut o stea…
Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nțelegi cât mi-e de rău…Prin absența ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Și ne-am contopit plângând.Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea…Și te-am pus în locul ei,
Să veghezi, de la distanță,
Visul fără de substanță,
Ca o ploaie de scântei…De la care nu ai cum
Să aștepţi o mângâiere –
Mari iluzii efemere
Și-un mărunt ecou postum.George Țărnea
(10 noiembrie 1945 – 2 mai 2003)
Balada absenței