Mi-e dor de-un vis…

“Mi-e dor de tine, cea de ieri…”

Mi-e dor de-un vis așa curat
Și alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieții scuturat…
Mi-e dor de tine, cea de ieri,

Și iar visez că sunt cu tine…
Și-atât de bine și senin e
Când visul vine să m-aline
Cu dulci și line mângâieri!…
Visez că zâmbetu-ți divin

În cale iarăși luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ți razămi
Căpșorul scump, și-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin…
Visez… dar visurile pier

Curând, ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e…
Cu brațe-ntinse-n gol și-nvinse,
Drag vis de ieri, în van te cer!
Și fără tine, viața mi-i

Deșartă ca un țărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Și caut dus de se năzare
Vreun semn pe apele pustii…
Te chem și zi, și noapte, dar

Tu nu-mi auzi în veci chemarea…
Şi nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale, chinul meu amar!

Șt.O. Iosif (11 septembrie 1875 – 22 iunie 1913)
Mi-e dor de-un vis…

(grafica)