Din pânza rece ce curgea
Pe sub pământ, cândva…
Am scos sus, la lumină
Cu cofa plină,
Apa vieţii.
Din firul apei, am luat
Atât cât soarta s-a-ndurat.
Născută apă-n strat freatic,
Noi am trudit în mod fanatic,
Rotind o roată la fântână,
S-aducă apa cristalină,
S-aşeze cofa suspendată, plină,
Pe ghizdul drept de la fântână.
Şi-am scos din puţ apa cea bună
Până acum o săptămână,
Când roata nu s-a mai rotit,
Fântâna nu ne-a mai servit.
Ea zace colo părăsită,
Că, alte roţi, grăbind sfârşitul
Au asaltat-o toţi, cu petul,
Din plastic pur şi apă moartă.
