Arcada
De dragoste. Azi am văzut un ochi Care mă iubea. Vedeam bine că m-ar fi primit Sub sprânceana lui. Dar a venit un nor Și ochiul s-a-nchis, Ori s-a speriat Și-a fugit în chipul tău
Literatura
Acel ceva dintre aripă și aer
Câteva gânduri despre viață. "Prietenul meu de o viață, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus două, trei vorbe despre cutremurul care ne-a îndoliat țara. Nu pot să-i reproduc întocmai cuvintele, dar sensul
Celei care minte
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert - E vechi păcatul Și nu
Evocare
Ea era frumoasă... Ea era frumoasă ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă și plângândă
De nu mă poți iubi…
O poezie de dragoste. De Victor Eftimiu. De nu mă poți iubi frumoaso, - Căci altul ți-e stăpân pe veci - De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipă - ochii nu ți-i pleci? De nu
Prima și ultima meditație
O poezie de Federico García Lorca. Vremea are culoarea nopții. A unei nopți liniștite. Peste lunile uriașe, Eternitatea e fixată pe douăsprezece. Vremea a adormit pentru totdeauna în turnul său. Ne înșală toate ceasurile. Vremea,
Urmele buzelor tale
O frumoasă poezie de dragoste. Noapte cu patru luni și un singur copac, cu o singura umbră și o singură pasare. Caut în carnea mea urmele buzelor tale. Izvorul săruta vântul fără să-l atingă. Port
Cântec naiv
Câteva zâmbete (și subînțelesuri). M-ai înșelat c-o portocală! Și tu și ea, în pielea goală, Erați în camera impură Când v-am surprins gură în gură, Deasupra dânsa și alături Veșmintele-i, coji printre paturi, Mai transpirau
Iertările
Ai să mă ierți în fiecare noapte... Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă, Că ochii mei sunt când senini, când verzi, Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă, Ai să mă
Ce fericiți am fi-mpreună!
O duioasă poezie de dragoste Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine Că ne iubim; și ochii tăi De mult așteaptă de la mine Să spun cuvântul greu dintâi. Când ne-ntâlnim, e-o fericire, Ce-am fost
Îngerul cu o carte în mână
Un poem de Nichita Stănescu. Trecea un înger, pe un scaun negru așezat. Trecea prin aer, liniștit și mândru. Eu îl priveam de la fereastră, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primește-mi un cuvânt,
De ce-ai plecat?
Tu nu știai... De ce-ai plecat?... Tu nu știai Că-n luna mai, Prin munții cu păduri de brad, Oricine-ar fi - femeie sau bărbat - Potecile te duc spre Iad, Și nu, ca-n lumea basmelor,
Gând
Da, da, despre tine este vorba. îmi vine să desfac aerul, să rup munții, să unesc oceanele, să calc în picioare toate barierele lumii, să-mi fac cărare până la ceruri, până dincolo de ele și
Certitudini
Cu înțelepciune despre viață și destin. Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om preocupat de propriul său suflet. Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul și mâinile pe care le cunosc, de sub
Până să te cunosc…
O scurtă și foarte frumoasă poezie de dragoste până să te cunosc, am iubit marea. până să te cunosc, am iubit munții. până să te cunosc, am iubit cerul. până să te cunosc, am iubit