Dorul meu…
O poezie despre viață... Dorul meu erau vremurile vechi, dorul meu era prezentul, dorul meu era viitorul, și cu toate astea mor într-o căsuță de paznic, la marginea drumului, într-un sicriu vertical, de când lumea
Literatura
Zodia Racului
Până ce am dispărea într-un mit... Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aș întâlni printre amintiri și după ce te-aș găsi nu ți-aș mai da drumul, te-aș târî
În căutarea fericirii
Despre nevoia de a iubi, despre salvare și mântuire. "Îți plac, a continuat ea, tocmai din motivul pe care ți l-am spus deja; eu ți-am învins singurătatea, te-am prins când te aflai chiar în pragul
Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire…
O frumoasă poezie de dragoste. A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Vad că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite
Vă rog, nu uitați... Vă rog, nu-l uitați... Din punctul de vedere-al copacilor, soarele-i o dungă de căldură, oamenii - o emoție copleșitoare... Ei sunt niște fructe plimbătoare ale unui pom cu mult mai mare!
O să plouă
Noe, mă Noe... O să plouă Își zice Dumnezeu, căscând, Și privind la cerul fără pic de nor, Mă cam încearcă reumatismul De vreo patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Ehe, se strică vremea!
Trup de femeie
Un poem de iubire. Trup de femeie, coline albe, coapse albe, ești asemenea unei lumi, așternută în supunere. Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine și face o sămânță să răsară în adâncul pământului. Am
Noaptea de Sânziene
Șapte gânduri despre viață. "Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid
Tango retoric
Vara cu miros de alge... Cine-ți mai oferă flori? Cine te mai scaldă-n ploi de stele, Cine-ți șterge uneori Lacrima tăcerii din cuvânt. Cine-ți mai clădește-n zori, Din nisipul somnului castele? Dacă-i vânt, pe pământ
De-am fi singuri amândoi…
Și-atuncea de ne-om săruta, a cui să fie vina? Ci, de-am fi singuri amândoi Și nime să ne asculte, Uitându-mă în ochii tăi, Ți-aș spune așa de multe... Ar trece vremea și n-am ști Ce e
Vara
Deși este încă seară simt că mâine vine vara cu lungi gene de mărar şi cu ochii de muştar, cu obrajii de caisă unduindă a narcisă. Ca o pasăre măiastră ea va bate la fereastră,
Exerciții de iubire
Încă o poezie de dragoste a "Poetului iubirii". Spune-mi că vrei și pot să zbor Printr-un vârtej amețitor, Până răsar la tine-n prag, Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag... Spune-mi că vrei și
Cât de frumoasă ești!
O, tu, cu ochi albaștri... O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești! Așa desigur sunt făpturile cerești, Pe care le vedeam, copil, întraripate, Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate. Când
Cerul iubirii noastre
El, Nichita... Vederea lumii se-ndumbrea, când noi ne sărutam în piețe și în scuaruri Un aer mat ne-nfășura, și nimeni nu ne-a lovit vreodată cu privirea. Doar steaua neagră a părului tău scurt Îmi atingea
Cântec în noapte
De noapte, de lună, de dor... Pietre-n cale, mereu pietre. Nime-n beznă nu mă-ndreaptă. Pan' la tine nici o piatră nu mai vrea să-mi fie treaptă. Pietre sunt și iarăși pietre. Pe poteca mea de