O poezie despre viață…
Dorul meu erau vremurile vechi,
dorul meu era prezentul,
dorul meu era viitorul,
și cu toate astea mor într-o căsuță de paznic,
la marginea drumului,
într-un sicriu vertical, de când lumea
un obiect în posesia statului.
Mi-am petrecut viața,
stăpânindu-mă, sfărâmând-o.Franz Kafka (3 iulie 1883 – 3 iunie 1924),
Dorul meu erau vremurile vechi
