Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
O, tu, cu ochi albaștri…
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Așa desigur sunt făpturile cerești,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare ca e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i amețit aroma și căldura.
De mă pecetluiește buza-ți trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putință ca tu să mă iubești.
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!Mângâie-mă cu mâna ta cea copilărească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă și divină,
Cu un miros de cinam și frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât cu brațul tău subțire,
Așa cum se cuvine smeritului tău mire,
Și lasă-te ușoara când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru și-abanos,
Neprihănită, goală, zvâcnind fără veșmânt
Să dormi cu mine noaptea în sfânt așezământ.
În raiul tău suav mă-mbii și ma sfințești,
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!G. Călinescu (19 iunie 1899 – 12 martie 1965)
O, tu, cu ochi albaștri…
