"Voiam să pleci, voiam și să rămâi..." De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ți-aș fi făcut un
Și, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, s-au numit simplu: România... În țara lui Mură-n Gură, Totu-mi este pe măsură. Când mă scol de dimineaţă, Nu la șapte, ci la zece, Vine-o
Una dintre frumoasele poezii ale celui ce a fost supranumit "Poetul iubirii". Purtăm în noi destule amintiri Din caruselul fostelor iubiri, Să nu ne fie dureros de rău În viața mea, cu adevărul tău, În
Pentru toate sufletele sensibile: o poezie frumoasă și foarte cunoscută. Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă. De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne
"Înc-odată, iar și iară..." A cunoaște. A iubi Înc-o dată, iar și iară a cunoaște-nseamnă iarnă a iubi e primăvară. A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta vine tare
Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbor - numele - cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întâmplare cum slovele-au crescut din cale-afară uriașe. Așa îți tai
"El caută apa din care bea curcubeul..." Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvânt. Sufletul lui e în căutare, în mută, seculară căutare, de totdeauna, și
Un poem în care se vor recunoaște multe - chiar prea multe -dintre femei... V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Și, să mai amânăm, nu-i înțelept, Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit, Femeia, n-are, totuși,
Robert Browning, una dintre cele mai importante personalități ale poeziei victoriene. - Succesul unui singur minut ne răsplătește pentru eșecuri de ani de zile. - Câteodată, pentru a supraviețui, iubirea trebuie să se gârbovească. -
Fragment de poem. De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ți zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea
O frumoasă poezie de dragoste. Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu mi-l cerșești! Dacă-mi vei da
"Pentru că tu ești departe plecat și eu te aștept..." Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile,
"Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne..." Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne, Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
"Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!" Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, - plouă.
Da, tu: nu te mai ascunde! Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi