Doar eu şi vântul acum
pe străzile lumii pustii,
împrejur numai statui
cu privirea pierdută în lucruri uitate,
din când în când câte un om
care mai are puterea
să-şi țină ochii deschişi,
geometric se construiește însingurare.
Străbatem străzile târzii
doar eu şi vântul,
de undeva din pustie
cu sufletul dezacordat un muzicant
se deşiră în propriul său sunet.
Țin strâns în pumn, în buzunarul de la haină
petale de cireş de astă- vară,
încă mi-e dor de tine!
