“Studiile ştiinţifice sugerează că durata medie a unui vis cu ochii deschişi este de aproximativ 14 secunde şi că avem aproape 2.000 vise cu ochii deschişi pe zi.
Cu alte cuvinte, ne petrecem cam jumătate din orele noastre de veghe – sau, altfel spus, o treime din viaţa noastră pe pământ – țesând plăsmuiri.
Visăm cu ochii deschiși gândindu-ne la trecut: visăm la lucrurile pe care ar fi trebuit să le spunem sau să le facem, trecând în revistă victoriile şi insuccesele noastre. Visăm cu ochii deschiși gândindu-ne la lucruri banale, cum ar fi acela de a imagina diversele moduri în care am putea aplana o situație neplăcută la locul de muncă. Dar, de asemenea, visăm cu ochii deschiși și într-un mod cu mult mai intens, asemănător povestirilor. Ne proiectăm în minte filme cu finaluri fericite, în care toate dorinţele noastre – orgolioase, agresive sau nerușinate – devin adevărate. Şi proiectăm și mici filme de groază, în care temerile noastre cele mai mari devin reale.
Însă cufundarea noastră în povești merge dincolo de vise și fantezii, melodii, nuvele și filme. Pentru că există în viețile oamenilor locuri cu mult mai cuprinzătoare decât acelea în care ficțiunea poate ajunge.” (Jonathan Gottschall, The Storytelling Animal: How Stories Make Us Human)
Mumok – o instalație artistică de Peter Kogler.
