Întâlnirile JTI, la a XX-a ediție
IT Dansa din Barcelona, pentru prima dată la București. IT Dansa, compania de dans a Institutului de Teatru din Barcelona, vine pentru prima dată în România, la cea de-a XX-a ediție a Întâlnirilor JTI -
2019
De multe ori
Când nu pui preț pe liniște se duce și-ajungi în iarba zarvei să-i faci cruce, să o îngropi cu popi și cu fanfară fiindcă al larmei fluviu dă pe-afară și tot ce e în preajma
Mereu a ta
M-am indragostit doar stand de vorba Acum... ma simt plina de tine Iubirea ce ti-o port, nu este oarba Si tu, acum, esti plin de mine Esti pretutindeni, oriunde eu merg Sunt pretutindeni, oriunde te
Dacă mă iubești
Vei veni-n zori de ziuă, vei veni în amiezi, de departe, de-aproape, vei veni să mă vezi cum mă scaldă cascade, cum mă biciuie ploi, cum mă leagănă umbre și mă trag înapoi, cum mă
Îngerul cu aripile frânte
Un înger, cu aripile frânte de dor, Crezând în soare, în cer și în nor, Aspirând tăcut la înțelepciunea lor S-a încredințat că printr-un simplu zbor Se va înălța spre soare, dând din aripi ușor.
Lumina din umbra de gând
Pe un drum sinuos ce se pierde-n pustiu, Îți mai treci, uneori, pași de umbră de gând Ce s-ar vrea însoțiți prin tărâmul neviu De-o făclie ce n-o să-ți mai ardă nicicând. Când ardea, ți-a
Ada Kaleh
Îți lasă din gânduri, iubite, Să zboare pe aripi de timp, Cu tainele prinse-n răstimp Și doruri sub ape pierdute. Mai toarnă o ceașcă de gânduri, Departe în Ada Kaleh, Caisii sunt copți în cromleh
Ediția 2019 a Festivalului Internațional “George Enescu” a început
Ediția cu numărul douăzeci și patru a Festivalului Internațional “George Enescu” este cea mai extinsă de până acum și este definită de diversitate și echilibru, atât în structura programului, formatul și dozajul spectacolelor și al
Ca primii dintre oameni
Ea nu i-a spus că-n visul pe care l-a avut, Erau pe malul mării, privind îmbrățișați Spre dincolo de lume, de cer, de cunoscut, Ca primii dintre oameni, de zori, atunci, creați. El nu i-a
Frunze de amintiri
Această seară pleacă, printre frunze, te mai visez, un pic, fără să știi... Cuvintele mi-alunecă, pe buze, ca zborul florilor de păpădii. Din călimară, simt că fuge noaptea, cu amintiri, ca ochii tăi căprui, Când
Joaca sinelui
Nu cred în școlile pe care le-am urmat, deși au fost multe. Nu cred în bărbații pe care i-am iubit. Trecutul este o altă țară. Nu cred în clipele care trec sau rămân doar de
Seara
seara amintirile ce dor îmi cuprind luna în palmă, zăcăminte în ruină șoptesc tainic. în criptă morții numără cuvinte
Larg
Am deschis spre lume-avidă o fereastră ca să-mi intre-n casă zarea cea albastră, iarba-nrourată, foșnetul de frunză, ciripit de păsări, zbor de buburuză neavând răbdare să îmi duc afară somnoroasa umbră, s-o mai strig pe
Și eu, ca și alții
Am învățat să trec peste nimicuri destul de greu ca peste mușuroaie... Făceam din pietre arse mozaicuri și luam în piept din plin orice văpaie. Durea orișice freamăt aruncat de mâna nepăsării, la-ntâmplare, orișice gând
Cuvinte sfinte
- De-ar fi să plec, să nu mai știi nimic Din tot ce fac și simt ori ce culoare Au nopțile ascunse-n depărtare În așteptarea unui venetic, Ce-ai spune-atunci? În ochi, de m-ai privi, Ce