Eu aștept Tu aștepți Noi așteptăm Timpul trece Eu visez Tu visezi Noi visăm Realitatea doare Eu plutesc Tu plutești Noi plutim Viața zgâlțâie Eu te iubesc Tu mă iubești Noi ne iubim Dorul crește
Ne-am nascut in genunchi, o generatie botezata in suvoaie de nepasare si delasare scufundata in necunostinta totala intr-o bezna impusa letala. Si am crescut in genunchi derutati si confuzi supravegheati de priviri ratacite dezgolite de
Vine șarpele din camera de zi. Învie ușa și ascunde-te-n cămară. Sari prin fereastră. Urcă-te pe acoperiș. Zboară pe inorog. Zboară departe, cât mai departe. Vin-o după mine dacă poți. Zboară departe, până căluțul nu
Ai creat poetul după chipul și asemănarea Ta, L-ai lăsat liber să-și descopere sufletul, și ce a rezultat? Disecând prin interiorul său, găsim organe atrofiate Bolnave de singurătate, ficatul, splina și rinichi Îmbibate în melancolie.
în supermarket priveam buimacă zâmbetul formal al casierei la ora două noaptea, iar eu nu voiam decât să citesc fie și doar un rezumat la Divina comedie, nu îmi doream mult țigări sau pâine, mi
Nu era loc pentru mine într-o îmbrățișare în care încăpeau doar oase, căci oasele mele erau verzi și prindeau rădăcini ce ieșeau din îmbrățișare. Nu era loc pentru mine într-un simplu cuvânt, căci încă-mi citesc
Nană mare, cum mai e pe la tine? Mai sunt cocori ce-ţi vin la poartă Sau păsări ce-ţi aduc în cioc un dram de noroc? Mai şuieră vântu-n surdină printre merii din grădină? Ploaia ţi-a
Nimicul se naște din prea mult, Sau prea puțin, Sau din unul cu plus Și altul cu minus. Nimicul nu are trecut, Nu are prezent, Nu are viitor, Nu este de nici un ajutor. Să-i
Un val plesneşte în noapte... Cuvintele vorbesc misterios prin tăceri, adânc inspiri sărutul. E noaptea din noapte, ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă. Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei, copil plutind în
Te astept de un veac si o clipa Gandul este scrisoare Fapta o crancena intemnitare Si totusi, visez o biata clipita Ochii nostrii sa prinda iar scantei Si adormiti sa ne ascundem sub tei Amurg
Lumini fade rosiatice Imbratiseaza orasul pustiu Atata durere muta zace In impatimitii de rachiu Unde sa fugi ? Toate`s duse Azi, ieri si maine e in van Dans timid in paturi roase Timp umbrit de
"Whenever I sign a garment with my name, I consider myself the creator of the masterpiece." (Paul Poiret, designer francez) Cred că nu există element de o eleganță și de o suplețe mai rarisimă decât
Vladimir Ghika, prinţ al săracilor, slujitor al Bisericii şi martir al credinţei. Despre Monseniorul Vladimir Ghika, prinţ, preot şi martir, s-a scris şi se va mai scrie multă vreme de acum încolo, pentru că figura
Un film trist ca o ultimă zi de mai... O femeie migrată în străinătate se întoarce în localitatea de baștină după ce își părăsise de câțiva ani familia constituită dintr-un soț violent și două fiice.
Cu un zâmbet, cu o privire, Am cumpărat a ta simțire. Este foarte importantă pentru mine, Este a sufletului meu oglindire. Cu un vers bine ales, Am cumpărat al tău gând de pripas, L-am cântărit