Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Aveți îndrăgostiți

Doar tu

Ești liniștea mea, îndelung căutată, minunea aceea-ndelung așteptată, motiv pentru zâmbet în orișice clipă, uimirea când zboru-n aripi se-nfiripă. Ești...

Continuare...


Powered by

Aveți îndrăgostiți

Sorin Tudorde @
26 September 2014

Un poem de dragoste (pentru oamenii inteligenți și sensibili).

Aveți îndrăgostiți, n-au nume, și au vieți doar unii pentru alții, și aveţi camera, ferestrele și patul. Să zicem că-i un ritual. Desfaceți patul, îngropați-i, înnegriți fereastra, lăsați-i pentru-o generație sau două.

Nimeni nu va-ndrăzni să-i deranjeze. Vizitatori tiptil vor trece pe lângă ușa încuiată, pândind vreun sunet, un suspin, un cântec: dar nu aud nimic, nici respirații.

Voi știți că nu sunt morți, fiindcă simțiți în voi dragostea dragostei intense. Copiii voștri cresc, vă părăsesc, devin viteji soldați sau călăreți. Tovarășii de viață mor, vă lasă. Cine vă știe? Cine-și amintește? Dar se petrece-un ritual la voi în casă. Nu-i terminat: de mai mulți e nevoie. Uşa spre-ndrăgostiți cândva se va deschide.

Odaia s-a schimbat într-o grădină deasă cu mii de sunete, culori, mirosuri neștiute. Patul e neted ca o delicată napolitană de lumină albă. În pat îndrăgostiții,-ncet, tăcut, fac dragoste în mijlocul grădinii. Au ochii-nchiși, de parcă au monezi de carne peste ei. Au buzele rănite de răni mai vechi, mai noi, și părul ei și barba lui amestecate-s.

Când îi sărută umărul încet ea nu-și dă seama dacă al ei umăr a dat sau a primit acel sărut. Întreagă carnea ei e ca o gură. El îi prefiră degetele peste mijloc și-și simte al lui mijloc mângâiat. Ea-l strânge mai aproape și brațul lui o strânge. Când ea sărută mâna lângă gură nu știe a cui mână o sărută, oricum mai sunt atâtea sărutări.

Iar voi stați lângă pat, plângând de fericire, cojiți cu grijă de pe ei cearșaful privindu-i cât se mișcă de încet. Aveți ochii în lacrimi, încât abia-i vedeți. Vă dezbrăcați, cântați cu glas magnific. Fiindcă știți acum: e prima voce de om care răsună în odaie.

Veșmintele devin viță-de-vie. Suiți în pat, recăpătând un trup, iar ochii-nchiși vă sunt cusuți la loc. Creaţi o-mbrăţișare și v-aruncați în ea. Și singurul moment de dubiu dureros e când vă întrebați câte mulțimi cu voi în pat au stat.

Dar un sărut și-o mângâiere vă spulberă orice-ndoială.

Leonard Cohen, Aveți îndrăgostiți
(traducere de Mircea Cărtărescu)

aveti-indragostiti

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. Lorette Zarin

    "Singurătatea muşcă uneori chiar din inimă." Octavian Paler

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.