Pictat, tu îmi zâmbești
Ca din oglindă…
Sau parcă nu…
Aievea te privesc-
Ești fluturele-n care-ncearcă
Să se prindă
Văzduhul meu puternic
De lumesc.
În orizont, la margine
De mine,
Mii de hotare ne-au înlănțuit-
Unite-n mângâieri
Firești, senine,
Născute-n sângeriul
Răsărit.
Din palma lor, apar ca
Dintr-o mare
Fire prelinse de târziu
Destin,
Ce,-ntrepătrunse, trag
Pământ de poale
Înspre pustiul lor cărămiziu…
Trestie îmi ești,
Care-mi îngână versul
Ce, dulce, simt acum
Că îl trăiești-
Și te cuprind cu pensula-n
Culoare, pictând
Tablou-n care
Mă iubești…
Alina Dragan
De același autor
Lasa adesea versul sa spuna lucrurilor pe nume. Citeste sau scrie cu drag poezie in momente de melancolie. Ii plac calatoriile si clipele petrecute cu oamenii apropiati.
