Ești ultima scăpare a ființei
Și te visez mereu, chiar de nu-i noapte.
Ești singurul ce nu-i ascuns
Ești totul, rupt în mii de șoapte.
E de ajuns să-ți simt privirea
Și buzele ce cu amar apasă..
Unde a fost venin și lacrimi verzi
Acum a devenit din nou acasă.
Știi că mi-e frica de tăcere
Și vise ce devin apoi doar urlet…
Mă pierd în tine, lasă-mă să dorm.
Iubite, am devenit din doi un suflet.
