Înțelepciune.
Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun…
Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare.
În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra.
Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi infige capul în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele…
Nimic mai greu decât să cârmuieşti proştii… Ei au un instinct de împotrivire organică.
I.L. Caragiale (01 februarie 1852 – 9 iunie 1912)
