Câteva gânduri despre viață și dragoste.
“Dintre toate posibilitățile pe care le-a găsit omul ca să-și facă rău sieși, cea mai rea a fost Dragostea. Suferim mereu pentru cineva care nu ne iubește, pentru cineva care ne-a părăsit, pentru cineva care nu vrea să ne părăsească. Dacă nu suntem căsătoriți înseamnă că nu ne iubește nimeni, dacă suntem căsătoriți – transformăm căsătoria în sclavie.
Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini.
Voința de a crede că viața e un miracol ne permite să asistăm la miracole, nu așa-numitele “ritualuri secrete” sau “ordine inițiatice”. Hotărârea omului de a-și împlini destinul îl face pe om să fie adevărat, nu teoriile pe care el le dezvoltă pe seama misterului existenței.
Totul este permis, în afară de întreruperea unei manifestări a iubirii.”
Paulo Coelho, Jurnalul unui mag (1987)
