Mirare îmi ești și îți sunt
Pașii se pierd pe poteci, Zile dansează prin ploi, Nopțile curg tot mai reci, O iarnă răsare în noi. Țes întrebări pe un gând Mult adâncit în uitare. Patimă, goană și vânt- Tovarăși ne sunt
Simona Prilogan
Auzi cum se plimbă tăcerea
Auzi cum se plimbă tăcerea, Troiene adânci lasă-n urmă… Pe ochiuri de dor stă mirarea. E toamnă. Pustiul o curmă. Auzi cum se plimbă tăcerea Rânjind către visele noastre. E toamnă adâncă. Durerea Învăluie nopţile-albastre.
Toamnele noastre
Cocorii din suflete se duc departe Iar apele reci ne inundă privirea. Cu forţă adâncă un frig ne străbate Şi-o toamnă pustie ne răpeşte iubirea. Ne vin din adâncuri , din epoci trecute, Sclipiri diafane
Tristeţe de toamnă
Castanii plâng trişti şi lacrimile curg Pe drumul care noi l-am colindat odată, Când tu mă sărutai şi îmi şopteai timid Că noi nu ne vom despărţi vreodată. Incendiari sau palizi, coroanele-şi apleacă Şi teii
Vis cu zbor de îngeri
Eram legănată de-un vis Iar timpul agale pășea Pe norul de doruri aprins. Voiam negreșit steaua mea. Fugeam într-un lan mult pătruns De soaptele zilei. Cu-un zbor de îngeri în mine ascuns Pluteam peste vise
Atingerea Paradisului
Ne jucăm cu cifrele… Numărăm stelele în toată splendoarea lor, așa cum stau ele suspendate pe ochiul universului. Numărăm visele și le lipim tainic de inimă… Un gând cu zâmbete înflorite la colțul sufletului și
Am privit timid universul
Am privit timid universul- Era trist desenat pe-un descânt, Cu umbre adânci lăcrimând peste vânt Și ploi înnoptate din hăuri curgând. Am privit timid universul- Un foc de dorințe în straniu veșmânt, O doină ce
…e “windy” azi
...e "windy" si fac frumos o scuza: Azi este fara palarii... fara diacritice corect randuite care sa imi ajute scrisul. Se amesteca buchete de idei in tot universul meu… Ramane insa ceasul realitatii care suna
Se clatină timpul
Se clatină timpul, iubite În noptea-ntristării din noi. Alunecă pașii ’napoi Iar umbră pe umbră se minte. Se clatină timpul, și moare Secundă-n secundă prin noi. Prin noaptea spălată de ploi Doar ochiul speranței mai
Când timpul doare
Satul se întindea cuminte printre grămezile de delușoare, împădurite încă pe alocuri, din care zâmbeau casuțe ticluite ca în poveștile de odinioară. Valea încă părea cufundată în neuitare, în timp ce doar ici colo câte
Rebel plimbam
Rebel plimbam azi steaua mea Spre un refugiu, ca să poată Să-mi strălucească-n nopţi cu nea Când doar nimicul o să-ncapă. Rebel plimbam convingerea Că doar sublimul mi-a rămas Să-l leg de suflet dor de
Prezentului meu
Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată, Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte. Din ochiul gândirii ai vrut să faci parte Prezentului meu din clipa uitată. M-ai dus legănată sub pomii tăcerii: Tăcerea ce zace şi
Când plânge actorul
De viaţa-i o scenă cu fast şi cu trudă Noi toţi suntem prinşi într-o hora nebună, Şi plângem prea des într-o lume prea surdă… Eu cânt figurant în această piesă Ce viaţa mi-o joacă din
Mă agăţi
Mă agăţi singuratic de o umbră în van, Mă agăţi câteodată de iluzia ta. Mă trezeşti amintindu-mi că mai trece un an Iar din mine doar eu mai sunt cel ce mă vrea. Răzbunat îmi
Rugăciune
Şi florile stau îngemănate Alături unite, cu faţa spre soare. Se-apleacă uşor: divină-nchinare. Respiră profund din aerul vieţii… Din timpuri trecute cântat-au poeţii Magia şi şarmul ce le străbate Cu harul pe toate. Şi pasărea