Eu te vedeam ades în gând Cum stai pe prispă surâzând, Cum salutai cu clopu-n mână O primăvară… o lumină… Şi cum tânjeai spre ea timid, Doreai s-o-atingi, s-o simţi, să plângi, Să-ţi ierte tot
S-a scris și încă se va mai scrie despre dragoste. Cu, sau fără flori și ciocolată. Pare un clișeu. Știu, și mi se repetă zilnic să nu alunec pe el. Devine periculos de plictisitor. Nu
Este o nouă dimineață cufundată in intensitatea luminii. Cerul se îmbracă cu mantia de foc a soarelui și ne zâmbește cu dragoste. Privim amândouă spre el. Eu, cu bucuria ascunsă între picături de nesomn după