Simona Prilogan

Zâmbeau la răsărit iar macii Gingaș prinzând mirarea-n floare, Ademenind c-un somn toți vracii. Își cântă-n doine porumbacii Emoții și povești în care Zâmbeau la răsărit iar macii. În stâne se-nfioară bacii Când timpul-și neagă 

E-un du-te, vino rătăcit de versuri Cu umbre -nfășurate în trecut, Cu pașii rătăcind pe un ținut De amintiri pierdute de-nțelesuri. E-un trafic de regrete între seri Cu ochii amorțiți de oboseală Și-ncrâncenări ce cad 

Un dor mărunțel îmi prinse Gândurile-ntre dileme Suspendând idei desprinse De prin cărți și teoreme. Doi pași greu îmi lunecară Printre ceasurile serii, Aducându-mi drept povară Toate visurile verii. Trei din ele pus-au lacăt Unui 

Îmi spui cum se zbate durerea și strigă pe străzi în amiază când umbre de foc mai veghează la capătul celui ce n-are nici casă, nici bani de mâncare; nici unde să-și verse povara. Te 

Amice, mi-e seară târzie-n albastru, Troiene de dor m-au nins pe cărări Și lacrimi au curs ades în mirări, Schimbându-mi speranțele pe un piastru. Plecat-am în dor precum un sihastru, Când gheare de foc născut-au 

Mi-a șoptit încetișor Vânticel albit în zbor Cu fulgi jucăuși de stea, C-a sosit pe-aripi de timp Basmul zugrăvit cu nea. Babe din alt anotimp, Îmbrăcate repejor Cu zăpezi și ochi de nor Au croit 

În valsul acesta, iubite, Îți poartă lumina prin pași Și-mi scrie pe timp un răvaș Cu inimi în cerc alipite. Conjugă-mi iubirea sub cerul Adânc înstelat și senin, Odihnă să-ți fiu și alin Când nopți 

Gânduri frunzăresc idei Amorțite-n contemplare, Sub emoții, ochi de tei Timpulu-i prind felinare. Nori ce-și prind iar jucăuși Mantia de cer spre soare; Ape, zbor și pescăruși Dor și taină-n revărsare. Verde-tihnă, cântec lin, Hore 

Celui mai bun prieten, ucis în Revoluția din Decembrie ’89 Întâlnește-mă-n gânduri când stele cobor Să-și prindă odihnă de-o cale în noi, Să prindă amintiri în rever printre ploi Ce-și picură stropii greoi peste dor. 

Cântece-și prind tainic rimele-ntre rânduri, Sunetu-nserării învelește zarea, Doruri nesfârșite-mi rătăcesc prin gânduri Împletindu-mi pașii-n dansul cu visarea. Clipe mult trecute-și scot din amintire Iar pe geana serii tolba cu emoții. Nostalgii albastre poartă în 

Îmi prind aripile-ntru zbor Să-mi cern dorința peste poate, Povești îmi spun pătrunzător Să-mi lecui rana unui dor Ce-adapă dubii printre șoapte. Licăr de stea-mi lucește nins De întrebări ce cresc prin gânduri, Sub ploi 

Țurțuri au bătut la geam Anotimp de bucurie. Zbor de dor și poezie Am lăsat timid să-i scrie Moșului ce vis aveam. Fulgi de zâmbete și dansuri Mi-au pictat voios prea visul Coborându-mi paradisul Clipelor 

Se-așterne iar o seară departe de noi Cei ce-alergam printre vise și doruri Și tâmpla puneam peste clipe și-apoi Priveam enigmatic albastrul din ceruri. Povești îmi șopteai despre zâne și prinți Și umbre adânci ce-au 

Amice, povestea aceasta începe Din punerea tâmplei pe-a timpului pas, Din ochiul mirării, din lacrima rece, Din zbaterea clipei ce noapte-a rămas. Amice, povestea alunecă-n ceasuri Mă poartă prin mine, prin tot ce-am visat, Prin