Tăcerea

Tăcerea
în gând tăcerea schingiuie cuvinte și-o foame de lumină viscoleşte printre copacii-nvineţiţi de toamnă, prin ceaţa asta care-n noi tot creşte. fâșii de brumă cad şi curge luna atât de fantomatică și grea ca şovaiala 

Și te uit…

Și te uit…
anotimpul ăsta aprinzând duminici peste respiraţii bete de culori, face toţi copacii ameţiţi de vrajă să recite-n taină versuri despre flori. trecerea luminii printre umbre tulburi face să îmi curgă sângele-ntr-un dor dezlegând şuviţe de 

Risipa

Risipa
smulge-mi tristeţea asta din piept şi-aşează-mi acolo o piatră să doarmă în nopţile lungi în care te aştept... ca să nu-mi crească în privire rădăcini, desprinde-mi nerăbdarea din fereastră şi-nchide peste mine ochi străini... sfârşeşte-mi 

Nu ne-nnopta…

Nu ne-nnopta…
o, cum se leagănă tandru zâmbetul tău a iarbă verde, neştiutoare de moarte, luminându-mi înalt dimineaţa învăpăiată, răsfirându-mi-se până-n adâncuri, departe! trecere de lumină, zâmbetul tău dezmierdat naşte curcubeie peste cafeaua din zori, modelând în 

Reminiscenţe

Reminiscenţe
nu ştiu cum de-am putut să te iubesc atât! astăzi se sting ecouri, năpădesc buruieni, păleşte-ncet al inimii tumult. oare de unde să fi curs atâta lumină, mai ştii? sublimii paşi către noi înşine rătăcesc 
1 2 3 4