Te-aş fi oprit…
te-aş fi oprit dacă-ai fi vrut să-mi fii timp fără capăt, pernă căpătâi - te-aş fi ţinut în braţe înc-un ceas chiar de-ar fi fost tot ce mi-a mai rămas. te-aş fi privit în ochi
Nina Tărchilă
Facebook |
Sufletul meu respiră prin cuvânt. Așa își traduce emoțiile cât să le înțeleagă și ceilalți, așa spune povești despre lumina și întunericul din el, despre viața asta trăită parcă între oglinzi paralele, ca într-un puzzle fără sfârşit. Dar cuvântul e doar povestea emoției - înaintea lui este întotdeauna bătaia aia in plus a inimii. Și totul este să o auzi atunci când se-ntâmplă cât să ai ce povesti!
Mă tem
mă tem c-am obosit prelung în mine de ţipătul nesomnului din gând, de viscolul prin care-mi zburdă timpul, de tot ce-a fost târziu sau prea curând... într-un spital al nopţilor pierdute zac răsărituri fără de-nţeles,
Citeşte-mă!
citeşte-mă până la capătul poveştii, până la capătul tăcerii şi-napoi, citeşte-mă prin aer vechi cu voce tare ca să-nţelegem tâlcul amândoi. îndeasă-ţi cerul în urechi şi-mi cântă silabe despre ceaţă şi iertări, citeşte-mă-n nesaţ, fără