Aura Popa

Uneori iți e adus de o pânză de apus, de o floare, de un zbor, de un puișor de nor, de o blândă mângâiere, de - o dorită revedere, de un pod de curcubeu, de 

Şi ai venit, iubirea mea frumoasă în zorii unui vis ce l-am avut când nu ştiam ce însemna "acasă"... La uşa-mi de hârtie n-ai bătut şi nici nu m-ai strigat pe la ferestre de gând, 

Te duce ploaia asta prea departe. Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc. Rămâi în vis dar… visele-s deşarte... Când umbrele în noi se înteţesc și-n jur se-ntunecă a întomnare îmi reazem iar povestea de tăceri și 

Povestește-mi despre tine. Ce-ți trezește gându-n zori? Înspre unde și-nspre cine toată ziua-ai vrea să zbori? Povestește-mi cum se vede lumea prin ocheanul tău și povestea cât de verde ți - e în coajă? Cât 

De mine vreau să-ţi amintească ploaia când îţi mângâie chipul răvăşit, să-ţi şiroiesc prin gânduri iar văpaia acestei veri, în care ne-am iubit să nu se stingă-n tine niciodată. În orice siluetă să mă vezi 

Du-mă pe brațele tale de vânt. Pe note înalte-am să râd și-am să-ți cânt. Du-mă pe brațele tale de stele. Vedea-vei lumina-n privirile mele țâșnind către lume. Uimită de forță va știi-ntr-o clipită că iubirea 

Chiar şi-ntre lumi, cu gându-s tot la tine. Ce dacă-n juru-mi umbrele roiesc și zdrenţuiesc seninul pe coline. Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc și-mi leg de vântul stărilor o clipă care-nspre cerul tău mă va 

Doamne, câtă risipă de culoare e-n toamna asta! Cât de mult frumos se zbuciumă-n lumină când e soare că îmi stârneşte-un dor de mers pe jos prin frunzele acestea risipite de nemiloase vânturi pe cărări 

zbor în zig-zag prin anotimpuri impare din care cad ninsori de gând nerostit până când mă vei striga cu soarele să mă întorc cu liniştea pe aripi în zarea certitudinii că exişti şi-ţi scuturi paşii 

Dansează-l cu mine când vântul îşi scrie poemul de fum pe-o zare-nrobită de gândul că nu i-a rămas niciun drum pavat doar cu bune intenţii. Dansează-l cu mine şi taci privindu-mă doar.N-am pretenţii vreun alt 

Vin noaptea şi te-acopăr cu lumină... Nu ai habar cum mă strecor în vis, cum te mângâi pe aripi şi-n surdină îţi leagăn pruncii zborului promis. Strâng umbrele de pe tapetul lumii în care-ai să 

Nu fac un pas fără să fii cu mine şi nu te las din gând pe nicăieri. Mi-e primăvară-n vise şi mi-e bine chiar dacă-mpart cu tine doar tăceri. Te ştiu ca pe un munte 

Mă doare că nu ştiu nimic de tine, Că nu te-arăţi pe niciun drum de vis. Vreau să te-aud spunând atât: "Mi-e bine! Încă nu m-a-nghiţit niciun abis!" Nu am ales să-mi pese, dar îmi 

Suntem nebuni să aruncăm în mare atâtea cufere cu amintiri și-aceste lungi eșarfe de chemare să le-nnodăm de alte răzgândiri. Suntem nebuni să renunțăm la vise, la-mpachetări de ceruri în hârtii de zbor cu-atâtea înălțări 

creionul viselor mi-a schiţat zâmbet şi linişte fără riduri păream o vară melancolică ce-şi aştepta cireşii să se pârguiască la o - nsemnată cotitură de gând păsări măiestre ţâşneau din ochii mei nerăbdători să te