Aura Popa

Dacă-mi zâmbești, nu pot să nu-ți zâmbesc. Dacă vâslești prin nori și eu vâslesc. Dacă ai brațe-ntinse către mine și ale mele-s tot cuib pentru tine... Dacă te-ncrunți, firesc, mă-ncrunt și eu. Dacă te-agăți de 

Ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai face-arcuşul să vibreze, ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va-nvăţa vioara să viseze. Ca tine, nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai curge fluviu prin cuvinte, ca tine 

De n-aş visa, n-aş şti-ncotro să merg când se desprind din gene-mi nopţi albastre şi n-aş vedea cum ploile se şterg la ochi cu pânzele de-azur... Incastre n-aş rezolva numai anticipând şi-aş bâjbâi tot timpu-n 

Vino pe ţărm... Nisipul nu-i fierbinte sub tălpile-mi desculţe, doar tăcut. Mâinile-abia aşteaptă să te-alinte, să fie iederi, buzele-n sărut să se topească iar şi iar, iubire... Vino pe ţărm, acolo unde eu te-aştept cu 

Nimic şi nimeni nu mi te va şterge din gând, iubire... Pe-orişicare drum pavat cu vise amândoi vom merge, de mână printre umbrele duium sau printre flori de câmp îmbobocite. Nimic şi nimeni nu ne