Acele timpului schimbă anotimpuri pe ținutul trupului nostru. Oameni adunați și răsfirați pe diferite zone ale corpului migrează pe parcursul vieții. Unii precum păsările, alții statornici precum munții. Dr. Joshua D. Stone spune că “fiecare
ce poartă către o lume cunoscută Bogate-n trăiri, atingeri tandre și sărută Sunt ciripit, aripi și picături de rouă Ca pe-o adiere caldă și lună nouă Ajungi să le simți... Întreg ținutul le e cântec
Este un îndemn, un gând citit care mi-a atras atenția prin puterea lui de a schimba modul în care putem ajunge să ne privim, atât pe noi cât și pe ceilalți. Pentru că lentila prin
O adevărată plăcere să-l ascult pe domnul Dan Puric. Să fiu spectator și să cuprind fiecare cuvânt cu mintea, cu sufletul și să-l dau mai departe. Insuportabila răceală a ființei nu este doar un titlu,
Fiecare om are propria-i frumusețe. Ochii, nestematele fiecăruia dintre noi, cei care fac legătura cu lumea noastră interioară, o lume care dezvelește taine, trezește simțuri cu o simplă privire și e păcat să nu le
Te naști, crești, înveți, te dezveți, visezi și crezi, ucizi vise, te joci cu suflete, cunoști suferința, chinul, bunătatea și răutatea, iubirea și opusul ei. Se întâmplă, uneori, să privești Pământul ca pe o școală?
Amintirea este clipa trecută, sunt frunzele care s-au desprins de momentul prezent pentru a lăsa loc altora să crească. Foșnetul acela pe care îl auzi când cobori din prezent în trecut sunt tocmai acele frunze
Sunt inimi ce se leagă pe viață Țesând în jurul lor al iubirii inel Roșii ca focul acele fire de ață Se contopesc, nu știi... care-i ea, care-i el. Nu știi nici într-un fir de
"Parcă li s-ar fi dat o problemă: care este mijlocul cel mai bun și mai sigur ca să se strice cât mai mulți oameni?" (Lev Tolstoi - Învierea) Când nu cauți și nu dorești să
Este o invitație la a ne face timp să (re)învățăm să deschidem ochii cu adevărat, și să vedem răsăritul, apusul, lumea, floarea, roua. Văzul, unul dintre cele mai valoroase daruri primite, pensula care dă formă
Nu am fost, sunt și voi fi mereu De câte ori din lut am să renasc Același suflet într-un vis mai greu Sau mai ușor, depinde cea rămas De învățat și de parcurs la pas.
Dacă nu există Dumnezeu, cine dirijează viața umanității și, îndeobște, cine ține rânduiala pe pământ? Dați-mi voie să vă întreb cum ar putea conduce omul, el, care nu numai că nu e în stare să
Informația circulă, indiferent că ea oglindește realitatea, adevărul sau își oglindește greutatea (și aici mă refer la importanța acesteia), iar oamenii tind să o creadă, să o acceseze, și chiar să o transmită mai departe.
Când se vorbește despre acceptare, de cele mai multe ori, aceasta este privită astfel: cel care o va îmbrățișa alege să fie persoana care va lăsa de la el. Dar cum ar fi dacă pe
Ce ar putea să mai spună o inimă nebună De setea de-a cunoaște atât de cuprinsă A unei lumi ce prin trup astăzi îi aparține În pulsații vii, emoții și suspine. Un somn adânc îi
