Ferească Dumnezeu... Ferească Dumnezeu, dacă mai poate, Pe fiecare, de singurătate, acesta-mi pare lucrul cel mai greu, ferească-mă de mine Dumnezeu. Ferească-mă noroiul de noroaie, ferească-mă plouândul nor - de ploaie, ferească-mă singurătatea mea ca
Câteva versuri în care mulți dintre noi se vor recunoaște... Ei sunt cuminți... Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu - Poate că cel cuminte-s Eu - Deși de câte ori le-o
De dragoste, de dor... Lângă mine singurătatea se înalță ca o stâncă pe care tu ai schimbat-o în umbră mai blândă, abia ieri s-a risipit asupra-mi o ploaie de flori aromitoare; mă doare să pierd
Cu sensibilitate, despre dragoste și singurătate. De-ar fi să știi ce greu apasă O viață de singurătate, Pe lângă mohorâta-mi casă Ai trece poate. De-ar fi să știi ce blândă este, În suflet trist o
O poezie frumoasă și un mare actor și recitator român. Există, mai există, chiar există În lumea asta tragică și tristă O fată cu alura de artistă Ce-și tamponează nasul c-o batistă. Ea vine cu
O foarte frumoasă și foarte cunoscută poezie. Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Şi le vorbi cu voce lină,
Din suflet... Dacă-aș fi trăsnet v-aș trăsni, V-aș îneca dacă-aș fi apă, Și v-aș săpa mormântu-adânc Dac-aș fi sapă. Dacă-aș fi ștreang v-aș spânzura, Dacă-aș fi spadă v-aș străpunge, V-aş urmări dac-aş fi glonţ, Şi
Înțelepciune: o poezie ale cărei sensuri sunt dureros de valabile și astăzi. Las lumea să disprețuiască Ascunsa taină dintre noi Prejudecata omenească Arunce-n cale-ți cu noroi În fața idolilor lumii Nu plec genunchii, nu cerșesc,
Un frumos sonet de dragoste. iubesc amarul gurii tale colț și ochii-nguști, minuscule paftale sub pacea nedecisă a frunții tale sclipind verzui ca stelele pe bolți și genele rapide, inegale și-acel surâs pe care îl
Un catren de Michelangelo Buonarroti. Mi-e somnul prețios și-mi pare bine că piatră sunt și-am simțuri adormite cât timp în jur e crimă și rușine. Nu mă trezi. Vorbește pe șoptite... Michelangelo Buonarroti (6 martie
Un sonet de dragoste. Cu ochii tăi văd o lumină lină, ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară. Cu pașii tăi, la fel, port o povară ce-i pentru pașii-mi osteniți străină. Arípa-ți, fără pene, mă
O frumoasă - și tristă - poezie de dragoste. Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu creanga
O foarte frumoasă poezie. Numai noaptea vino, când tăcerea Se lovește tainic de ferești, Când ma-nchid ursuz în încăperea Unde stau și-aștept să te ivești. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă, Dar s-a
Măcar o dată în viață cu toții am simțit astfel... Prin urmare nu mă mai iubești, nu mai vrei comori înflăcărate, vrei de-acum comori adevărate, fapte, nu himere și povești. Zici acum că toate-au un
Ei bine, iată de ce... Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu un curaj
