Romanță negativă
Și fiecare-am coborât în câte-o gară... N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Și ce-a putut să fie s-a sfârșit... N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!... N-am fost
Carte
Antiteze
Înțelepciune. N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi; surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ți
Boala
Într-o zi, când m-am născut... Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea ființei mele. Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele Iar noaptea luna și stelele. Mi s-a pus un junghi în norul de
Bărăgan
O recitare. Țipătul de lehuză al cocorilor! Ies să mă uit cum se naște ceața. Cerul boltit ca o creastă de cocoș, Aripile cocorilor se îmbucă pe zimți. Urcă precum marfarul pe munte Șirul lung
Acuarelă
Merg ținându-se de mână... În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii, pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină
Dorul
Singurătăți... Nu mi te-arăți... Dragostea mea, ancoră grea, ține-mă strâns; toate mă dor: gura - de dor, ochii - de plâns. Vântul căzu - poate că nu, dar s-a făcut liniște-n cer, fără puteri, ca
Poezie nelegitimă
În acea seară... În acea seară în care am făcut dragoste imaginară cu tine, nu am fost prudentă și, după un timp, mi s-a umflat mintea; să știi că, în urmă cu două nopți, cu
Miraculosul domn Jules Verne
O călătorie pe tărâmul imaginației. De peste un secol, Jules Verne rămâne scriitorul cel mai tradus, editat şi citit în România. Începând cu 1897, când romanul său, Castelul din Carpaţi, a fost publicat de o
Câinele și cățelul
O fabulă pentru oamenii inteligenți. "Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace, Cum lupii, urșii, leii și alte câteva, Care cred despre sine că prețuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntâmplare:
Umbra ta…
s-o dărui, s-o nărui?... Iată, corzile stelelor vuiesc lumesc, nelumesc Uite, semne se-arată în lume bune, nebune Şi tu, ce mai faci, dragostea mea? Umbra ta, spune-mi-o, cărui s-o dărui, s-o nărui?... Nichita Stănescu (din
Fosta iubire
Un telefon uitat și o adresă... Nici amintirea nu te mai păstrează De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon Ai fost o nebunie și o rază Rămâi un număr vechi de telefon. Aș vrea să
Balada chiriașului grăbit
"C-așa mi-e viața — o goană,/ Și astfel durerile trec..." Trec anii, trec lunile-n goană Și-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu
Celei care pleacă
O frumoasă poezie de dragoste. Tu crezi c-a fost iubire-adevărată... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom ști-o poate niciodată... A fost un vis
Vis alb
De dragoste, din dragoste. Aș vrea cu tine să mă duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Când gheața mării clare se desparte În blocuri plutitoare de cristal. Desfășurând culorile-i spectrale, S-ar înălța
Un ghemotoc de vise
Trei scurte poezii de Giuseppe Ungaretti. "Sunt un poet, un strigăt unanim, sunt un ghemotoc de vise." Giuseppe Ungaretti (10 februarie 1888 - 2 iunie 1970) Astă-seară Balustradă de briză să-mi reazim astă-seară melancolia 22