Mai ştiţi voi, oare, visele copilăriei? Unul dintre visele copilăriei mele se conturează în imaginea unui fluture cu aripi minunat colorate. Coloritul aripilor lor mă atrăgea într-un mod irezistibil. Vânam fluturi sau, mai degrabă, "vânam"
Sunt dintre oamenii care au învățat să moară, trăind. Nu știți cum e asta? Păi să vă spun eu... Să lași să te doară atât de tare viața și oamenii, încât, când te rănesc, să
Plouă de parcă a prins brusc viaţă poezia lui Bacovia şi şerpuieşte pe strazi strigându-şi tristeţile alea metafizice cât să ne asurzească orice urmă de linişte interioară. Plouă a somn, a lene, a ceai fierbinte
Tocmai ne-am întors din vacanţa pe care anul acesta am ales s-o petrecem la Paris şi aş vrea să vă împărtăşesc câteva impresii pe care mi le-am făcut cu această ocazie. Nu o să intru
Îmi pare iubirea o fericire trecută. Și atât. Și cum în trecut nu ne este bine când ne uităm, fericirea asta ajunge necunoscută. Iubirea ajunge să îmi fie necunoscută. Îmi aduc aminte că am iubit
Nicicând o persoană nu pare să devină atât de valoroasă ca în momentul în care rişti să o pierzi. În ce mod straniu iubim... sau, poate, doar credem că iubim. Poate imităm iubirea crezând cu
Căutând azi dimineaţă în mare viteză prin dulapuri după o bluză transparentă, uşoară, eventual lălâie, care să nu mai adauge, dacă se poate, nimic la arşiţa de-afară, mi-am amintit o întâmplare de demult care mi-a
De la Evgheni Vodolazkin citire. Oamenii se ciocnesc unul de altul, zboară unul spre altul, ca atomii. Ei nu au o traiectorie proprie, și de aceea faptele lor sunt întâmplătoare. Omul nu se naște finit.
Ea era o zână bună. Așa credea ea. Nu o interesa părerea tuturor despre, ci doar a celor a căror părere conta pentru ea. Era mecanismul ei de autoapărare împotriva răutății lumii. Nu își dirijase
Apa curgea din nori în potop. Salcâmul falnic, stătea de strajă acum blazat şi pleoştit, la intrarea în grădina luată pe sus de ape. Se auzea doar ropotul ăla fără oprire, bunica stinsese lumina şi
Mi-a spus azi cineva că undeva, într-un sat din Maramureș, a găsit un preot care adună gînduri frumoase și frînturi de lumină. Printre lucrurile cu care își înconjoară plinul zilelor, desele drumuri la bolnavii din
Consider că am fost unul dintre cei norocoși, deoarece m-am născut într-o decadă care mi-a permis să iau contact cu cultura pop încă din primii ani de viață. Și când spun cultură pop, mă refer
Am învăţat să recunosc atunci când pierd - chiar dacă doare al naibii să-ţi recunoşti asta ţie însuţi. Şi e o întreagă poveste şi cu pierdutul ăsta! Viaţa m-a învăţat că, de multe ori, situaţiile
E interesant cum unele locuri te fură momentului, cum dând la o parte ramurile îndoite ale unor copaci bătrâni, te trezești într-un loc de poveste. Și pășești... acolo unde apa curge liniștită, unde pietrele scăldate
"(...) Cine a spus că miracolele sunt irecognoscibile, în sensul că sunt camuflate prin întâmplările de toate zilele, că sunt împlinite, în aparență, de către oameni care seamănă cu noi toți, oamenii de rând?" "Unii
