– N-am alte dovezi că am trăit. Restul…
– Să nu mai spuneţi asta niciodată, domnule Pintilie, e un mare păcat.
– Ştiu. Restul e un bricabrac.
– Adică cum bricabrac.
– Adică un bricabrac, o carte fără un proiect precis, obiecte fără nici o valoare, uzate şi demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hîrtii, un război cu hîrtiile.
– Adică
– Adică eu am sentimentul că mă mut. Într-un alt spaţiu. Nu pot încă să-l definesc. E o nouă locuinţă. Toate amintirile strigă după mine să nu le uit.(Lucian Pintilie, 9 noiembrie 1933 – 16 mai 2018,
fragment din volumul Bricabrac, Editura Humanitas, 2003)
Pesaro 1970. Prezint Reconstituirea la festival. (Devin livid pe masura ce citesc.) Dar mie mi se cam falfaie de festival, o noua obsesie a maturat interesul meu pentru Reconstituirea: Revizorul si manualul lui de descifrare, Merejkovski. Italia sublima nu mai exista. Festivalul nu ma intereseaza. Ce caut eu la Pesaro? acasa, inapoi acasa, incep repetitiile cu Revizorul.” Sunt nebun de legat. Italienii organizeaza in onoarea mea o splendida retrospectiva integrala – inspirata fireste si de coincidenta aproape desavarsita a startului nostru comun. (Editia inaugurala de la Pesaro 1964 – Duminica la ora 6/1965.)
Lanseaza apoi o editie de portrete de mari regizori europeni. Imi fac cinstea sa imi dedice primul volum, mie. Al doilea este inchinat lui Theo Angelopoulos. Dar pe prima pagina a volumului care imi este inchinat se afla textul meu de batran cazut in mintea copiilor. Acasa, vreau inapoi acasa.
Peste cateva zile ma vor premia. O placa de ceramica pe care e gravat numele meu “a Lucian Pintilie – per la sua lunga storia di cinema, nata al Festival di Pesaro”. Intr-adevar aici s-au nascut si au fost lansate primele mele doua filme, singurele mele filme romanesti care au fost difuzate – in Romania – pana la revolutie. Aveam deja 57 de ani. In toata Europa mi s-au organizat retrospective (la care nu m-am dus). In Franta au fost trei retrospective; in Italia e a doua dupa cea initiata de cinemateca din Bologna (la care m-am dus). In toamna, la Londra, va fi a doua retrospectiva, de data aceasta integrala. Dar niciodata nu s-a organizat o retrospectiva in Romania. Iar eu scriu negru pe alb: mi se falfaie de festivalul de la Pesaro, vreau acasa, inapoi acasa.
(Lucian Pintilie)
