Martie este cu siguranță ziua femeii, deși, despre femeie ar trebui să se scrie în fiecare zi. Pentru că ea este acolo pentru noi toți. E acolo ca mamă când suntem mici, ca bunică, ca prietenă, ca soră, ca iubită, ca soție, ca mamă a copiilor noștri. Și în tot ce face, pune o parte din ea. Din trăirile ei frumoase. Din așteptări. Uneori, chiar prea mici. Din speranțe. Din înțelepciune. Din exuberanță. Din suflet. Din spiritul ei care nu poate fi înfrânt.
Femeia, deși ar trebui să își aparțină, nu e niciodată a ei. Ea se dăruiește! Ea e primăvara din noi și primăvara care ne dă speranțe când noi nu le mai vedem, ne pune aripi, ne deschide fereastra vieții și ne arată soarele. Femeia poate fi înfrântă doar prin ce iubește și prin cei iubiți. Femeia ne modelează. Constant. Noi suntem lutul ei. Când suntem mici, ne crește suflete mari, iar când suntem mari, construiește din noi un cămin. Iubirea ei este și zidurile și ferestrele! Putem pleca oricând, dar noi ne întorcem mereu la ea ca mamă sau rămânem mereu în căminul ei cald, ca femeie. Prin ea, cumva ne încredințăm că ne suntem și vom rămâne mereu!
Martie îmi amintește de mama, de Doamna, de prietenele mele, de cutiuțele cu mărțișoare: căței, hornari, pisicuțe, trifoi, flori, păsări. Broșe mari care îmi aminteau de cărțile lui Dumas. Martie, îmi amintește de tata! De zâmbetul lui larg când ne dăruia mie și mamei, mărțișoarele. De sărutul lui pe creștet, care se scrugea în suflet! Îmi amintește de cei doi frați ai mei care când erau mici, ne confecționau felicitări frumoase în care își puneau sufletul, talentul și entuziamul lor de copii. Era ca și cum puteam deschide primăvara prin zâmbetele lor!
Îmi amintește de cofetăria în care mergeam, de prăjitura Doboș și limonadă. Nu am să uit niciodată sunetul acesta al copilăriei. Ca un clinchet. Ca un zumzet de fericire și emoție. Oamenii ăia. Femeile frumos îmbrăcate. Cenușăresele de fiecare zi, deveneau toate Prințese!
Martie îmi amintește de prietenele mele cu care mereu ieșeam în oraș. La un local. Doar noi fetele între noi. Și povesteam, chicoteam, ne bucuram una de alta, de parcă nu ne-am văzut de un car de ani. Dar ne văzuserăm. În fiecare zi. Dar era bucuria că aveam o zi numai a noastră.
Martie nu e doar luna lui Mărțișor sau a lui Ghiocel. Martie e luna în care noi, punem ceva din noi în ele. Emoțiile noastre. Zâmbetul. Spiritul. Și iubirea. Mai ales iubirea. Iar ele, o transformă în imortalitate!
Să aveți mereu în preajma voastră oameni frumoși ca pâinea caldă care să vă iubească și să vă respecte pentru tot ceea ce sunteți voi ca femei, prietene, sore, iubite, soții, mame, bunici!
La mulți ani, Femeie!
sensibil articol , multumesc !