Mi-ai sărutat călcâiul când piciorul meu a plâns.
Pasul meu a îmbrăţişat pasul tău, mergem pe acelaşi drum.
Mi-ai sărutat pleoapa când ochiul meu a ţipat de dor,
Genele mele îţi mângâie obrazul.
Mi-ai sărutat buzele reci când gura mea a ales să tacă.
Acum, ea îţi şopteşte.
Mi-ai sărutat degetele subţiri când ele căutau atingeri de tine.
Braţele mele liane strâng trupul tău.
M-ai sărutat pe frunte când gânduri haotice prindeau rădăcini,
În mintea mea au încolţit gânduri curate de iubire.
Ai deschis uşa inimii tale şi m-ai chemat să locuiesc în ea.
Acum, eu locuiesc în tine, te traversez din creştet până-n tălpi.
M-ai ales pe mine, o mie de bucăţi. Acum sunt întreagă.
În palmele tale cu miros de tei îmi odihnesc obrazul.
Nu mai eşti tu, nu mai sunt eu. Suntem noi.
Cântec peste timp, culoare în zi, lumină în întuneric, răsărit
de simţuri în amurg de gând.
Suntem zâmbete în trăiri, suntem verdele crud al primăverii,
căldură în suflete, suntem iubire, suntem tot ce vrem să fim.
Suntem noi.
