Sunt, și voi fi mereu…
Nu am fost, sunt și voi fi mereu De câte ori din lut am să renasc Același suflet într-un vis mai greu Sau mai ușor, depinde cea rămas De învățat și de parcurs la pas.
January 2018
Nu va mai fi
Nu va mai fi o altă zi ca azi, o altă dimineață ca aceasta, aceeași adiere printre brazi și-aceiași pași grăbiți să urce coasta. Nu se va repeta acest azur cu petecele lui de nori
Fără de vină
Dacă te dau uitării, nu-i o vină, e simplul fapt că vreau să trăiesc, să admir mugurii uzi de lumină și broaște ce-n prinți se rătăcesc. Ne leagă sângele ce l-am vărsat în noaptea sfeșnicelor
Mărite geniu
"La steaua care-a răsărit” "Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme, Venim să ne-nchinăm necontenit Şi-ţi recităm eternele poeme. "De-or trece anii…” cum trecură, Noi nu te vom uita nicicând, "Poet” nepereche din literatură
La capătul zilei
Legea firii face ca, la capătul zilei, să vină liniștea sau odihna, plata sau răsplata. Aceeași veșnică-rînduire a lucrurilor și a lumii îl așează, la sfîrșit, printr-un demers răsplătior, pe fiecare la locul lui, după
Distante rimate
Voi scrie versul ce ajunge pân’ la tine Poemul călător pe al tău drum plecat O rimă care-n brațe încă te mai ține Din sărutări ce mai aveam de dat Voi scrie versul ce te
Timpul meu nins
Se-așterne iar o seară departe de noi Cei ce-alergam printre vise și doruri Și tâmpla puneam peste clipe și-apoi Priveam enigmatic albastrul din ceruri. Povești îmi șopteai despre zâne și prinți Și umbre adânci ce-au
Neincrezator
In acel suflet ce se afla In acei ochi ce te privesc, In acea voce-atat de clara Si acele buze se topesc. Om neincrezator ce esti! Purtat de-un val necunoscut In al ei suflet tu
Poetică
Poezia nu-i un vis ci un strigăt neatins, Poezia nu-i Zbor... în limbajul florilor Când o pasăre măiastră, zilnic vine la fereastră... Și în zborul ei ușor, Ne alungă un Fior.
Șapte cai albi
De când clepsidra am spart și de trecerea timpului am uitat, șapte cai albi, ca spuma mării, cu coamele învolburate de vântul stelar, care aleargă mâncând jar, trăgând o caleașcă de aur, plină de dorințe
Ascultă muzica tăcerii…
Dacă nu există Dumnezeu, cine dirijează viața umanității și, îndeobște, cine ține rânduiala pe pământ? Dați-mi voie să vă întreb cum ar putea conduce omul, el, care nu numai că nu e în stare să
Umbra
Tu esti dependența mea..., Cum soarele iși are răsăritul si amurgul are luna. Un nor odată mi-a șoptit: Oare soarele își doreste luna? Demonul vrea frică,pacea vrea război? Sau toate acestea le-am născocit noi? Cand
Rânduri
Se ratacesc de umbre, cuvintele tarzii, Ascunse de un zambet, cu teama de a fi Tanjesc dupa lumina, caci vor ca sa traiasca; Dar se caznesc in sensuri- nu stiu sa rataceasca... Franturi din praf
însoţit de toate patimile
însoţit de toate patimile şi îmbrăcat cu straie de culoarea sentimentelor am ajuns în locul în care beau îngerii apă te caut stingher mai departe pe toate malurile și de jur –împrejurul existenţei mele de
Destinul îmblânzit
Silence. Martin Scorsese își invită spectatorii în inima tenebrelor. Silence este o profundă reflecție asupra credinței, dar și o magistrală lecție de cinema, pledând pentru înțelepciune în pofida oricărei dâre de prozelitism deplasat. Scenariul a