Ce rănește sufletul mai tare?
Ce rănește, oare, sufletul mai tare? Dacă nu, singurătatea, e cea care doare Nu umilințele, nici multele răni ce-au curs Chiar dacă astăzi pare sfâșiat de-un urs. Ce rănește, oare, sufletul mai tare? Dacă nu,
January 2017
Inima unei femei
Inima unei femei nu știe să iubească altfel decât orbește, nebunește. De fiecare dată. Fără să conteze de câte ori o face. Inima unei femei nu te lasă niciodată să simți când este pe cale
Telefonul mut
Şi ieri, şi astăzi, a sunat telefonul Departe din spaţiu se-aşteaptă sonorul Dar golul urlă A patimă surdă De parcă ar avea ceva să ascundă La capăt de fir, încercat, Nimic nu s-a întâmplat. Acolo
Invitați ai Întâlnirilor JTI, onorați de UNATC
Mats Ek și Ana Laguna, personalități creatoare care au marcat evoluția dansului contemporan, invitați în edițiile anterioare ale Întâlnirilor JTI, au primit din partea Senatului Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC) titlul
ştiu că va veni o dimineaţă…
ştiu că va veni o primăvară în care eu voi fi, din nou, cea mai frumoasă se va ridica ceaţa de peste pădure toate porţile Timpului se vor da de pereţi se vor rotunji ca
hai sa ne prefacem in copii
Mă uit cum ninge, iubito, devreme, cum pe deasupra ta s-aștern, ca într-un colind etern, toți fulgii de ninsoare rară hai să ne prefacem în copii în alba minune și-n splendidă seară, în oameni de
Frica
Am asistat, în primele mele deplasări în Italia, la un scenariu: în fața mea, într-un compartiment de tren, o tînără vorbea cu familia și cu prietenii la telefon. Un cuvînt obsedant care se relua –
Ar fi puțin…
Ar fi puțin să-ți spun doar "te iubesc" Căci ce simt e departe de a fi lumesc Doar ochii trebuie să se întâlnească Să vezi ce cuvintele nu pot să rostească. Ar fi puțin să-ți
Civilizația
Îmi spune Delia (fosta mea colegă de bancă din liceu, stabilită de mulți ani în Austria) că ceea ce o deranjează cel mai mult cînd se întoarce în țară este comportamentul oamenilor și lipsa lor
Mă uit cum ninge, iubito…
Mă uit cum ninge, iubito, devreme, cum pe deasupra ta s-aștern, ca într-un colind etern, toți fulgii de ninsoare rară! hai să ne prefacem în copii în albă minune și-n splendidă seară, în oameni de
Intomnare
Mai cade-o toamnă plumburie, dragul meu, Cocorii flutură aripi în depărtări, Iar fluturii în laț se zbat, le este greu Să mai răzbată ceața dincolo de nori. Și, aș vrea alene, să pot a mă-nfrupta
Lacrimă de dor
În zăpada dalbă, lacrimă de spin pășesc făr-de urmă... viață fără chin! Îmi ascund în tine, gândul rupt de mine, te privesc prin ochii singuraticului vânt, Noaptea mă-ngheață, visu-ți de sclipiri! viața mea a fost
Cântec
sunt dimineţi în care nostalgia mă face să cred că exişti cu adevărat dincolo de fereastra cu care măsor depărtarea gândul meu bâjbâie după tine - mânuţă a copilăriei întinzându-se după cireşe şi cuiburi de
Provizoriu
În patul cu speranţe plouă din cer mirese şi stă cu lumînarea aprinsă un zevzec, se-mpart gogoşi cu urdă pe strada Zece Mese, amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec. În cîte-o dimineaţă răsună veşnicia ca
Dragostea colinda
Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare, Dumnezeu coboară, îngerii colindă, Oameni de zăpadă cresc în depărtare, Țurțuri spiralați licăresc la grindă. Mă cuprinde dorul de copilărie, Raiul îmi părea orice glastră ninsă, Stele-am strâns în