Bărbații se vor teme mereu de femeile puternice și de femeile care iubesc.
Citind și recitind cărți, texte, comentarii, văzând și revăzând filme, îmi dau seama că femeia ocupă un loc special în societate nu prin ceea ce ar trebui ea să fie, ci prin ceea ce unii nu găsesc în ea. Sau în ei.
Foarte multă lume vorbește despre femeie ca și cum aceasta ar fi un mister, nu o ființă. Și astfel, femeia este tratată ca o teză de doctorat a vieții. Ca o lume de descoperit. Nu de iubit. De respectat. De luat ca atare. De necondiționat. Și tratând femeia ca un obiect, oamenii uită. Uită că, de fapt, femeia este creată din carne, sânge, oase și suflet. Că are în ea o inimă pe care și-o umple de cele mai multe ori cu lucruri mărunte, mici și aparent fără valoare. Dar ea se oprește la ele. Se apleacă și le zâmbește. Le culege în suflet.
Femeia are în ea o inimă pe care o umple cu așteptări, cu dăruire, cu vise, cu împliniri, cu trădări și iubiri. Cu amăgiri și ore de grijă pentru cei dragi. Femeia este casa în care de multe ori cresc copii și bărbați mari. Casa unde aceștia devin demni, drepți și frumoși de la suflet la trup și invers. Pentru că ea, a rupt din ea și a lipit unde a fost nevoie, a cusut unde se trebuia cusut și a dat aripi. Nu a contat de multe ori dacă pentru asta le-a tăiat pe ale ei. Pentru o femeie, nu contează atât de mult zborul propriu. Contează bucuria altor zboruri. Pe o femeie nu o dor, de multe ori, rănile ei atât de tare cum o dor ale celor iubiți. Și le îngrijește cu tot ce este ea și în ea.
Femeia se roagă. Se roagă mult. Pentru cei dragi. Pentru cei care au nevoie. Și uneori, când nu uită, femeia se roagă pentru sine.
Dar, uneori, femeia se schimbă. O schimbă viața. O schimbă societatea. O schimbă un bărbat anume. Și atunci, din acea clipă, chiar dacă ea a fost tot ce am scris mai sus pentru cei din jur, devine un mister! Pentru că și-a luat dreptul de a se schimba. De a alege. De a lua decizii. De a fi ea însăși. De a deveni independentă. Femeia a aflat pe parcurs că nu poate depinde de nimeni. Nici măcar de dragostea sa. Poate iubi, dar nu poate depinde. Poate spera, dar ca să se împlinească trebuie să se bazeze pe sine. A înțeles că bărbații sunt făcuți să fie alinați, alintați, îngrijiți, iubiți, înțeleși și, când devin siguri pe ei, vindecați de temerile, de neiubirile și neîmplinirile lor. Și că aceștia, uneori, pleacă. Pleacă, deoarece învață altă teamă! Teama de femeia adevărată. De femeia care știe ce simte și știe ce vrea. Teama de femeia puternică. Bărbații se vor teme mereu de femeile puternice și de femeile care iubesc.
De multe ori, femeile devin superficiale. Unele aparent. Altele pentru că așa le-a modelat societatea. Le-a modelat să devină ființe de plastic, cu chipuri angelice, mereu schimbătoare, la îndemâna oricui, fără suflet, fără resentimente. Niște ființe care înțeleg că doar așa pot găsi un loc de muncă, o stabilitate, o viață. Doar așa pot atinge un scop. Și așa cum ele au fost un scop, așa fac și ele scopuri din alții. Au învățat pe pielea lor că doar așa pot supraviețui unei societăți care nu se mai îndreaptă nicăieri. Doar decade. Nu criticați schimbarea femeii. S-a produs la o cerere de piață.
Și totuși, mai sunt femei care nu se tem să fie femei. Care nu se tem să se schimbe, să nască, să alăpteze, să se îngrașe, să aibă riduri și păr cărunt. Să iubească din tot sufletul. Acestea sunt defapt cele mai complexe și puternice femei. Pentru că iau viața în piept și oricând pot să o ia de la capăt. Pot, deoarece au înțeles că lucrurile cu adevărat importante, frumoase și neprețuite, locuiesc în sufletul lor, iar puterea de a înainta le este astfel la îndemână. Au înțeles că ele… pot! Pot, pentru că sunt femei adevărate! Nu îngeri. Nu eroi. Nu mistere. Oameni cu dorințe, cu lacrimi, cu dăruire, cu așteptări, cu căderi, cu ridicări, cu putere de înțelegere. Oameni care ne învață să creștem mari și să alegem ce dorim să fim.
Ce pot să spun? Nu încercați să o înțelegeți. Dacă o aveți, iubiți-o cu tot ce sunteți! Femeia funcționează cel mai bine când este iubită! Și nu o subestimați. Niciodată.
ca bine zis! 😉
vorbe!
Intradevar sunt de acord cu tot ce ai scris mai sus, insa am intalnit Extrema.
Am iubit, inca iubesc, ma iubeste(cred) insa nu vrea sa fie cu mine…
Femeia alege (totusi) de cine se lasa iubita.
Daca va iubeati, erati impreuna. Simplu. Nu stii sa lupti si dai vina pe ea, ca nu vrea sa fie cu tine, sa te scoti. 🙂
Ehh, joulie … cat il inteleg pe Ivan. Tu poate ai privit filme de drama occidentale, unde totul se termina cu bine. Insa in societatea noastra, femeilor nu le place sa fie cand un barbat lupta/insista mult pentru ele. Ele ajung (nu stiu de ce) la concluzia ca pe acest barbat nu-l vrea nimeni, de aia si s-a pus pe capul lor.
Asa-i domnule Victor. Vad cum e in Italia: In vreme ce femeia romana arata clar unui barbat ca nu-l vrea si barbatul roman intelege si-o lasa in pace si-si cauta alta femeie care-l accepta, barbatul italian e un adevarat cosmar pentru o femeie cu mentalitatea noastra. Daca esterespins considera ca n-a stiut sa insista si o ia de la capat! Poate dura toata viata aceasta insistenta. Nu intelege ca nu-l vrei, ca nu va potriviti etc.Iar femeile italiene….O, Doanmne, incepi sa-ntelegi de ce unele femei, pe vremuri, erau batute!V-o spune o femeie!!! Si atunci vine vorba lor( a italienilor): i migliori siamo noi adica cei mai buni tot noi ramanem.
Nu imi place deloc ce am citit aici. Vesnica ipostaza de salvator a femeii incununata de toate sacrificiile …o femeie chiar nu are trasaturi , calitati sau chiar defecte pt care sa fie apreciata? chiar nu se poate valoriza decat prin sacrificii de tot soiul ( fizice, morale, emotionale etc)? parerea mea este ca femeia este ce alege sa fie, pana la capat . Curajul de a alege asta face diferenta. demnitatea consta in a recunoaste ca ce esti, ai ales sa fi. Si nu cred ca barbatilor le e frica de femeile care iubesc, din contra le cauta .Cred in schimb ca le e frica de pseudoiubirea asta victimizanta care mascheaza de fapt dezgustul fata de om in esenta lui.
Proud of u! Sincer, sunt surprins sa vad, in cele din urma, o fata care nu isi idolatrizeaza sexul si nu face din femeie un buric al pamantului. Pana la urma ne nastem egali, ne diferentiam pe parcursul vietii.
Stimată doamnă, este doar un altfel de articol. Nu este o generalizare și nu prezintă femeia pe „toate părțile”. Prezintă doar unul dintre aspecte. Și da, ce este rău să discutăm de femeie astfel? Nu se valorifică, deoarece nici măcar nu asta am spus în aceste rânduri, ci foarte multe femei sunt toate aceste aspecte. Că dumneavoastră nu ați avut astfel de experiențe, asta nu înseamnă că alte femei au avut mereu o viață ușoară, o viață în care decizia să țină mereu de ea și să fie atât de simplu de luat. Reduceți foarte mult aspectul contextual al momentelor și practic vă scapă imaginea de ansamblu a vieții. Este doar o opinie exprimată în baza unor experiențe, a unor tăriri, a unor emoții. Femeia este mult mai mult de atât, dovadă că eu am reușit să depășeșsc două divorțuri, să trăiesc pe picioarele mele, să nu depind de nimeni, niciodată, să îmi cresc fetița singură de când era de 4 ani, acum fiind adolescentă. Pentru fericirea ei am păstrat relații foarte apropiate cu fostul meu soț care îmi este un prieten drag și prin prisma fetei noastre va rămâne mereu parte din familie (chiar și acum când noi avem alta). Însă, nu scriem despre ce suntem, deoarece sunt foarte multe femei care nu își permit să fie, să aleagă, să decidă și trebuie să scriem pentru toate femeile. Am însă și articole care prezintă femeia puternică, independentă, dar cum am spus…lucrurile nu se generalizează, ci doar se expune o viziune.
Prin experiențele mele personale, ale prietenelor mele, ale miilor de femei cu care am venit în contact prin prisma activității mele, îmi mențin părerea despre faptul că majoritatea bărbaților nu vor femei puternice, inteligente și care iubesc profund. Faptul că există un procent de să spunem 20%…este infim față de celălalt. dar da, îmbucurător!
„Cred in schimb ca le e frica de pseudoiubirea asta victimizanta care mascheaza de fapt dezgustul fata de om in esenta lui.” – Asta este de fapt problema dumneavoastră, nu a mea sau a altor femei. Este ceea ce vedeți dumneavoastră în unele femei, nu ce văd ele în dumneavoastră.
Să mă acuzați pe mine de dezgust față de ființa umană, este o mare aroganță! Toată viața am scris oamenilor, mi-am dedicat fiecare clipă oamenilor, cred în oameni și îi iubesc firesc pe toți, fără să mă intereseze culoarea, statutul social, sexul, apartenența religioasă sau orice altceva!
Nu este o imagina adevarata sau falsa. Este un punct de vedere asupra faptului ca femeile au intradevar astfel de instincte mai dezvoltate decat un barbat- ceea ce nu inseamna ca un barbat este inapt la acest capitol. Mi-ar fi placut in centrul subiectului sa fie ideea de iubire adevarat centrata pe egalitatea dintre o femeie si un barbat si nu ideea de sacrificiului, idolatrizand rolul femeii intr-o relatie. In schimb, mesajul pe care l-am receptionat-de iubire sincera si capacitatea de defila cu cele mai profunde si sincere sentimente, a fost foarte frumos. Sa nu uitam ca un articol nu preZinta sublimul adevart- depinde de noi ce alegem sa extragem din el 🙂
Mulțumesc frumos! Da, așa ceva s-a dorit a fi – oopinie scrisă prin prisma unor experiențe, exemple și emoții. Nu sunt eu în măsură să dau definiții sau să punctez adevăruri deoarece ființa umană este foarte complexă. Eu doar scriu ce simt, când simt.
Vă mulțumesc frumos!
mai mai, femeia uiita deja ea insasi ca e facuta din carne,
e frumos scris,
ce drept nu e pacat;
dar unele prea imbatrinesc urit, devin acre ca muratura
Am citit articolul din curiozitate fiind share-uit de prietena mea. Sa fiu al naibii daca inteleg de ce se cheamă despre femei, altfel….si nu despre oameni altfel. Si bărbatii au o inima pe care o umplu cu asteptări…vise, sperante. Si ei se apleacă de lucrurile mărunte… Nu cred că nu există bărbat care sa nu se bucure de un parfum ce-i aminteste de colega din clasa a treia…sau de o cafea pregătită de iubita cand nu se astepta sau de un banal sms cu te iubesc…banal, dar cat de mult poate insemna intr-o zi când ai impresia ca lumea se prabuseste in jurul tau.
Vorbim de grija fata de cei dragi? Cu ce e mai prejos un tata care se da de ceasul mortii cand are copilul in sala de operatie? Cu ce e mai prejos un sofer de ambulantă care go este noapte de noapte pentru a avea ce pune pe masa copiilor fata de, sa spunem, o asistenta?
Ori nu exista si oameni (oameni, nu femei sau bărbati ca pot fi ambele) care se lasă modelati de societate? Cum credeti ca apar indivizii care calcă pe cadavre pentru a obtine ce vor? Care este diferenta dintre o femeie care isi vinde trupul pentru un loc de munca mai bun si un bărbat care petrece ore in sir la sala pentru a-si etala in fiecare seara o alta partenera? Este vreunul mai imoral decat celalalt?
Nu ati vazut si bărbati care nu se tem să fie bărbati la 45 de ani? Care isi accepta chelia si burta pentru simplul motiv ca nu au timp de sala si sa arate mereu ca la 30 de ani? De ce? Poate pentru ca si-au asumat rolul de tata, de membru de familie. Eu deja vor doar binele familiei.
In concluzie toata aiurala asta cu invaluirea femeii intr-o aură de mister, imbarcatul ei intr-o aură de sfintenie, CONCEPTUALIZAREA ei, sa recunoastem e o aberatie. O femeie nu e cu nimic mai prejos ori mai presus decat omologul ei. O femeie nu este mai greu ori mai usor de inteles decat un bărbat. O femeie nu este mai enigmatică decat un bărbat. Fiinta umană este greu de întelesul. Acea fărâmă de scânteie ce salasluieste in inima fiecaruia ne face atat de diferiti si de-aia atat de greu de inteles. Umanul din fiecare ne face diferiti si totusi egali.
Un punct de vedere, interesant suna bine si corect dar asta nu schimba cu nimic natura unui barbat sau unei femei, dincolo de a fi Mama/Tata.Cu toate ca e periculos a generaliza o teorie insa a fi parinte e cu totul altceva fata de a fi barbat sau femeie. Poate ma insel poti sa ma contrazici.
De ce? Deoarece la acel moment așa am simțit, așa a venit…să scriu despre femeie. Să scriu așa cum percep eu anumite stări ale sale.Nu să o plasez pe un soclu sau să fac diferențe. Și bărbații au emoțiile lor, au amintirile și nostalgiile lor și sunt capabili de sacrificii deosebite pentru femeia iubită sau pentru familie. Cred că și am un articol unde am scris asta. Totuși, femeie fiind nu pot cuprinde poate așa cum este firesc, complexitatea masculină. Pe a mea, o pot. O prezint însă prin prisma propriilor experiențe, trăiri, prin exemplele din jur. Nu este o definiție a femeie…nici nu poate fi! Este un punct de vedere, o scriere trecută prin prisma experienței și a inimii mele. Însă, pe tema fapului că o femeie nu este mai greu de înțeles decât un bărbat se poate filosofa mult, deoarece fără să fiu o feministă, chiar cred că este mult mai greu de înțeles. De ce? Deoarece exact în asta constă frumusețea bărbaților și a femeilor – ei sunt foarte diferiți unii de alții și tocmai de aceea pot clădi o relație frumoasă. Suntem oameni și unii și alții, dar suntem structurați foarte diferit. Nu o spun eu, o spun zecile de mii de studii ale psihologiei și milioanele de cărți de beletristică. Dacă însă ar fi să luăm individual, să captăm din milioanele de bărbați unul, sau doi, deoarece sunteți deja doi care ați răspuns atât de frumos…iată că avem excepțiile. Și mă bucur! Și mi-aș dori ca mult mai mulți bărbați să simtă atât de profund și de frumos. Și femei, evident, deoarece în ultima vreme, până și femeia uită să mai simtă profund.
Vă mulțumesc pentru gândurile lăsate! Poate voi scrie și un articol despre ceea ce ați sugerat!
Nu raspund la provocari referitor la celelalte comentarii.Am avut ocazia sa cunosc personal un asemenea caz,propun sa mai cititi o data cu atentie textul, judecatil cu ochii mintii si vedeti adevarul crud.
Femeia concept, femeia demon, femeia sacrilegiu, ce nu intelegem este ca femeia inglobeaza toate aceste aspecte si altele nespuse aici.Tocmai pentru ca femeia nu se lasa dezvaluita, barbatii fug dupa ea, treptat cand voalurile cad precum petalele unui trandafir, ramane esenta ei, dar petalele nu cad pentru toti, ci numai pentru cel ales..si nici atunci barbatul nu vede totul.
Barbat, femeie sunt de fapt doua jumatati de suflet, asta este o alta cautare…cand se intalnesc si se recunosc sufletele pereche, nu mai conteaza ranile emotionale, nu mai conteaza sacrificiul, cercul este complet la interior, ramane doar o imagine de remanenta multumire pentru cei din jur.
Femeia se sacrifica, doar daca ea considera ca nu este implinita, altfel sacrificiul nu are sens…nu poti sa te sacrifici cand totul este perfect, orice efort, orice schimbare nu este intr-un astfel de caz un sacrificiu, este doar iubire fara margini…
da ,,,ma iubeste , asta cand e cu mine pentru ca are nevoie de mine , ii sant un suport din toate punctele de v. , dar in afara are alte relatii , …deci e o dubla personalitate. Asta e iubire , ??? Nu , sicat sacrificiu faci pentru el…
barbatilor nu le este frica…vor liniste, un pic de independenta si astfel evita femeile puternice care tolocanesc prea mult sau pe cele care cred ca iubirea inseamna sufocare :p
voi fi si eu direct sper sa nu se supere nimeni, eu de felul meu pe unele femei le admir iar pe altele nu si va spun dece chiar daca vad o femeie frumoasa pe strada o simpatizez de la distanta asta nu inseamna ca sintem pe aceasi unda cum ii vorba aceea ” cei ii frumos si la dzeu ii place” si vreau sa mai atrag atentia in sensul bun al cuvintului cum le aud pe unele care prefera sa mearga mai mult prin magazine ok sint deacord intro privinta si inteleg ca la o femeie nu ii place sa stea dupa fundul unui barbat dar in acelasi timp ne sufoca mental si bugetar si sintem nevoiti sa stam la lucru ca niste slugi peste program ca sa le putem intretine nu incerc sa fiu un om rau dar prefer sa spun lucurilor pe nume iar in alta privinta de exemplu cind ma duc in oras la o cafea am avut ocazia fara sa vreau am asistat la o discutie la o masa alaturea un grup de domnisoare povesteau despre perversitati pe care nu le statea in caracter sa vorbeasca in mod direct iar cind leam auzit ce vorbesc mi sa facut sila si am plecat in drumul meu.