Ruga mea de seară

O poezie de suflet.

Îngăduie, Doamne, să-mi închei
Rugăciunea de seară ca de-obicei:

“Bunule Dumnezeu,
Când ai să vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întâi pe câinele meu,
lăsându-mă-n viață pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătâi.

Și să nu mă socoți mișel,
Dar fie-mi oricât de greu,
Părinte,-ndură-Te-a-mi hărăzi,
După ce și-o da sufletul, înc-o zi:
Ca moartea lui s-o plâng eu.”

Romulus Vulpescu,
Ruga mea de seară

Sorin Tudor

Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

2 comentarii