Astăzi, suntem o specie de editori. Cu toţii reciclăm, scurtăm şi tăiem, remixăm şi încărcăm online.
Putem face imaginile să facă orice. Avem nevoie doar de un ochi, un creier, o camera foto, un telefon, un laptop, un scanner, un punct de vedere. Şi când nu edităm, creăm. Creăm mai mult decât oricând, pentru că resursele noastre sunt nelimitate, iar posibilitățile infinite.
Avem un internet plin de inspirație: Profundul, Frumosul, Deranjantul, Ridicolul, Banal, Autohtonul, Intimul. Avem cele-mai-sensibile camere care înregistrează cea mai vagă lumină și întunericul cel mai întunecat. Acest potențial tehnologic are consecinţe creative. Ne schimbă simțurile privind ceea ce înseamnă a crea. Și are ca rezultat munca pe care o simțim ca pe o joacă. Munca transformând vechiul în nou, înnobilând banalul.
Munca având un trecut, dar care se simte pe deplin prezentă. Vrem să-i conferim acestei munci un nou statut. Iar lucrurile vor fi diferite de acum înainte…
Manifestul Arles (autori: Clément Chéroux, Joan Fontcuberta, Erik Kessels, Martin Parr și Joachim Schmid), o minunată completare a Manifestul Holstee.
(via)
