1.(NE)uitarea – partea cea mai frumoasă din tine care ȋmi promite în fiecare dimineaţă că pleacă, dar cu care, ȋn cele din urmă, ȋmpart perna ȋn fiecare seară ȋnainte de culcare.
2.În ziua de astăzi, noțiunea de “normalitate” este atunci când ceea ce năzuieşti este în conformitate cu ceea ce gândesc cei din mediul unde trăiești… Orice altă idee ce nu se încadrează în decor, fie ea și genială, este considerată a fi un gest necugetat sau o ciudățenie.
3.Cuvintele sunt apanajul viselor ce stau la baza faptelor care se contopesc în ireversibilul proces al timpului mărginit de întrupare și moarte.
4.Istoria reprezintă o ȋmbinare a realităţii ȋn care se proiectează istoricul și trăirea ce i-a fost creată ȋn momentul conștientizării consemnărilor.
5.Definiţia speranţei: abnegaţie orbească ȋntruchipată ȋn “refuz” atunci când nu vrei să accepţi un lucru.
6.Încrederea: blazon pe “pieptul egoismului” atunci când o ceri, dar refuzi să o oferi.
7.Viața ca o călătorie: Unda metamorfozei unui fluture în care gravitează (ne)statornicia deciziilor noastre.
8.Viață: un amalgam de bucurii și necazuri scrijelite aleatoriu când pe stânci când pe nisip sub imboldul continuu al unei adieri de vânt.
9.Definiția clipei: ceva ce te inundă făcând pauză din secundă în secundă.
10.Introspecția – observare în neobservare și conștientizarea propriei inconștiențe.
11.A fi rebel – punerea față în față a propriilor principii ce au la bază paradigme morale cu principiile de masă alambicate și incoerente.
12. Uitarea – morfina timpului presărată ȋn doze mici, zi de zi, peste cele mai profunde simţăminte ce mi-au şlefuit fiinţa.
