Preludiu

O scurtă poveste de dragoste.

Ești atât de frumoasă…, i-am spus, iar ea mi-a zâmbit. Și am simțit zâmbetul ei vibrându-mi pe piele și explodându-mi artificii în gânduri.
Ești atât de frumoasă…, mi-a spus. Și i-am văzut cuvintele înscrise pe aripile fluturilor ce mi se ghemuiau în stomac, unduindu-mă sub freamătul lor.
Te doresc, i-am spus. Lasă-mă să te privesc. Și am simțit că în noaptea aceea îmi doresc să fie doar a mea.
Lasă-mă să te privesc, mi-a spus, plin de dorință. Privește-mă, i-am spus, este noaptea noastră. Și i-am trimis încă un selfie. Și am simțit cum, de la celălalt capăt al patului, el a vibrat.

În întunericul camerei, chipurile ne erau luminate doar de ecranele telefoanelor: două luni sub același cer în liniștea definită doar de apăsarea tastelor – cântecul unor greieri virtuali în noaptea dragostei noastre.

preludiu

(grafica: Rachel Lee Hovnanian)

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu