O scurtă poveste de dragoste.
Ești atât de frumoasă…, i-am spus, iar ea mi-a zâmbit. Și am simțit zâmbetul ei vibrându-mi pe piele și explodându-mi artificii în gânduri.
Ești atât de frumoasă…, mi-a spus. Și i-am văzut cuvintele înscrise pe aripile fluturilor ce mi se ghemuiau în stomac, unduindu-mă sub freamătul lor.
Te doresc, i-am spus. Lasă-mă să te privesc. Și am simțit că în noaptea aceea îmi doresc să fie doar a mea.
Lasă-mă să te privesc, mi-a spus, plin de dorință. Privește-mă, i-am spus, este noaptea noastră. Și i-am trimis încă un selfie. Și am simțit cum, de la celălalt capăt al patului, el a vibrat.
În întunericul camerei, chipurile ne erau luminate doar de ecranele telefoanelor: două luni sub același cer în liniștea definită doar de apăsarea tastelor – cântecul unor greieri virtuali în noaptea dragostei noastre.
(grafica: Rachel Lee Hovnanian)
