Nouă gânduri despre dragoste și viață.
Greșeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândește prea mult la micile lui înfrângeri, la dorințele lui personale și prea puțin la acest miracol care e viața, la obligația pe care o avem față de ea, obligația de a o face mai frumoasă, mai bună…
Viața nu e prăfuită, e vie. Așa de vie, așa de plină de sevă și de soare că cine n-are dreptate nu o poate privi în față…
Când ai început să trăiești prin dragostea unui om, atunci când dispare, ți se pare că a lăsat în jurul tău moartea.
Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei.
Dragostea mea nu-i rătăcire, nici zigzag de încântare supremă şi disperare fără fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil şi pentru totdeauna.
Toţi suntem mari actori. Numai că jucăm ca pe vremuri, cu măşti.
Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi.
Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!
Orice dragoste e o încătușare. Chiar dacă o dulce încătușare.
Cella Serghi
(22 octombrie 1907 – 19 septembrie 1992)
