Pe fruntea noastră e scris “român”
“Trebuie să reîncepem să iubim România. Să reinventăm România pe care să o putem iubi și admira. Depinde de fiecare dintre noi. Eu nu fac politică, nu e treaba mea, nu mă pricep. Nu mă interesează. Cred însă, că trebuie să ne reîndrăgostim de pământul ăsta binecuvântat. Dacă îți înjuri țara de dimineață până seara e ca și când te-ai înjura în oglindă! Iubirea de mamă poate fi desuetă? Sau iubirea față de copilul tău e desuetă? Vi se pare desuet respectul față de sine? Cum să devină desuet un sentiment esențial? Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris “român”. Nu credeți că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?”
Întotdeauna altcineva e de vină și nu noi…
“Glumesc de multe ori și spun că dacă ai școala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume… Și e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzația că trebuie să împingi vagoane ca să urnești ceva… Și de aici acest sentiment de construcție pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt… De ce e așa? Din cauza noastră. Din cauza mea. Cineva trebuie să-și asume vina. Iată: din cauza mea! Îmi asum eu responsabilitatea, pentru că m-am săturat să tot aud că e vina altora. Întotdeauna altcineva e de vină și nu noi… Dacă toți ne-am gândi real unde greșim fiecare dintre noi, cu ce am putea îmbunătăți fiecare situația, am avea o altă Românie. Dacă afirmația “e din vina mea” ar deveni brand de țară, nu credeți că am avea de câștigat? Eu cred că am avea o altă Românie!”
Tinerii au nevoie să li se spună că e nevoie de ei.
“Tinerii nu au nevoie de sfaturi. Au nevoie să li se acorde respect și iubire. Să li se spună că e nevoie de ei. Avem tineri excepționali care nu simt că sunt sprijiniți. Avem tineri care au probleme mari de comunicare, probleme ce vin din neiubire și lipsă de educație, avem tineri dezorientați care ar avea nevoie barem de înțelegere. Lucrurile sunt mai complicate… E ușor să acuzi și să judeci pe altcineva, e mult mai greu să încerci să-l înțelegi și să încerci să ajuți… Din păcate la noi, nici vorbă de a ajuta… Dacă cineva reușește avem două opțiuni: ori încercăm să profităm la maxim de succesul lui strict în interesul nostru și în detrimentul lui, ori îi blocăm succesul! E un adevăr, îl trăim cu toții. Și e un păcat, pentru că așa pierde toată lumea și nu câștigă, de fapt, nimeni nimic!”
Un zâmbet în loc de o palmă!
“Atunci când cineva face un gest frumos, ar fi atât de bine sa primească un semn de la cei din jurul lui că aceasta este calea… Ar fi așa de bine să fie încurajat și să primească un zâmbet în loc de o palmă! Dacă cineva te lovește cu rigla peste mâini atunci când înveți să cânți la pian, o să te rănească și o sa te facă să urăști pianul și solfegiile. Dar dacă cineva te încurajează și îți spune că e bine, chiar dacă nu e excepțional, capeți curaj și teama dispare. Asta e iubirea: un exercițiu constant.”
Ai dat glas gandurilor mele. Sa nu mai vorbim despre tara noastra cu apelativul Romanica, sa nu ne mai vaicarim si sa ne jeluim cu ochii la altii! Noi traim pe aceste meleaguri, noi sfintim sau nu locul, nu este o entitate deasupra noastra care ne supune la cazne in Romania. Ne plangem de guvernanti, de politicieni? Ei sunt romani ca si noi crescuti in cultura si mentalitatea nostra,, a descurcarelii,, noi toti asteptam sa vina un Vlad Tepes sau un Mihai Viteazu sa ne puna tara pe roate si nu realizam ca fiecare dintre noi trebuie sa fie un model la locul lui de munca, acasa, pe strada, in viata de zi cu zi. Cand ai facut un gest ds bine ultima oara, fara sa ai vreun interes, cand ai refuzat u lucru care ti- a picat de-a gata fara sa il meriti, cand ti-ai asumat o greseala i trafic si n-ai carcotit sin-ai incercat sa te descurci cu politistul, cand ai incercat ultima oara sa faci o combinatie sa iti pice mai multi bani decat cei proveniti di munca ta, cand ai fost politicos in gandurile, in vorbele si in gesturile tale fata de semenii tai si fata de tara ta………..
Cand o sa incetam sa mai acumulam atat energie negativa pe care o proiecta. In jurul nostru, creand tara dupa chipul si asemanarea noastra si apoi sa ne miram de rezultat ca si cumcineva din afara noastra a creat totul?
Este timpul sa ne asumam responsabilitatea si sa gandim binele fiecare la nivelul lui, apoi sa-l exersam pana ne iese.
Si eu sunt de vina pentru situatia din tara noastra.
Traiasca Romania si romanii ei.
(y)
Si eu sunt de vina pentru tara asta si o iubesc.
“Cineva trebuie să-și asume vina. Iată: din cauza mea!”
De aceea tara asta merge greu inainte. Totul incepe de la “Cine e de vina?”
Stiu ca “tu” esti de vina si cu “el” si cu “ea” si cu mine.
Si? Ce-am rezolvat cu asta?
Daca in timpul in care cautam vinovati am cauta solutii am fi mult mai castigati.
Exista solutii? Din fericire da. Din nenorocire ne conduc spre ceea ce nu dorim sa discutam aici: “Eu nu fac politică, nu e treaba mea, nu mă pricep. Nu mă interesează.”
Romanii sunt dezbinati, nu au un tel major comun, nu au lideri – politici sau nu, grea problema – care sa-i uneasca in jurul acelui tel major.
Eu nu ma simt in stare sa fiu lider, nici macar de opinie. Si atunci cui ii foloseste ca “si eu sunt de vina”? Cei care, la fel ca mine, “sunteti de vina” aveti o singura sansa: scoateti la iveala liderul din voi si gasiti telul major comun care sa steie deasupra vrajbelor marunte. Pentru ca daca nu-l scoatem noi la iveala, il vor scoate dusmanii nostrii dar atunci va fi tarziu.
Eu sunt plecata de 12 ani,dar niciodata nu am dat vina pe tara, sau nu mi-am vorbit tara de rau, spre surprinderea celor ce ma intrebau.Acum ceva timp aveati ca tema (nu stiu exact unde aici sau la PRO TV):CE IUBITI SAU URATI DIN ROMANIA? Am vrut de mult sa raspund acum nu ma mai pot abtine. CE IUBESC DIN ROMANIA? Iubesc ulita unde am copilarit,iubesc marul de la coltul casei,iubesc parul din gradina batranei, Sanziana ,ce s-a stins de mult….parul ale carui pere aveau un gust ce nu am mai intalnit.Iubesc florile de cires,iubesc via ce da roata casei.Mi-e dor de grupul de copii cu care am copilarit;mi-e dor sa mai fiu copil,desi in suflet am ramas trupul si ceea ce ma inconjoara imi amintesc mereu ca nu se mai poate.Iubesc ochii mamei,mi-e dor de obrazul ei cald si moale.Iubesc fantana de sub nuci.Mi.e dor de mirosul de brad,de mirosul focului de lemne,de zapada de pe garduri.Mi-e dor sa urc la munte ,sa aud fosnetul padurii,cantatul greierilor;mi-e dor de glasul cucului ce canta in stejarul din gradina casei;mi-e dor de muscatele mamei;mi-e dor de sunetul talangei, a unei vaci, ratacita in miez de noapte ;mi-e dor de povestile tatei la gura sobei in miez de iarna ;mi-e dor de gustul livejului ce-l facea matusa Genica ;mi-e dor de sunetul clopotului, bisericii din sat, in zi de sarbatoare ;mi-e dor de batranii si batranele din sat ce se inputineaza pe zi ce trece;mi-e dor de TARA LOVISTEI leaganul copilariei mele.Mi-e dor de privirea intrebatoare si surasul TATEI…care…s-a stins de mult saracul.Tanjesc dupa mangaierea unui bunic , mi-e dor de horele din sat ,mi-e dor sa vad o batranica cum scoate o moneda din batista.Iubesc palaria de padurar a tatei,mi-e dor de mirosul fragilor ce mi le aducea tata de pe munte.Mi-e dor de livada cu meri,mi-e dor de vecina Lina ce s a stins si ea..;mi-e dor de mirosul pamantului la arat primavara, mi-e dor sa privesc satul de pe cel mai inalt deal.Iubesc cartile ce le -am citit in sopronul cu fan,iubesc poeziile lui Cosbuc si Paunescu ,iubesc versul lui Blaga ce spune: “ETERNITATEA S-A NASCUT LA SAT”.Ador proza lui Rebreanu….GLASUL PAMANTULUI ,GLASUL IUBIRII…Mi-e dor de calul cel negru si de trapul lui. Imi place pana la lacrimi cantecul lui Mircea Rusu :” IARBA VERDE DE ACASA” Imi plac vocea si melodiile lui Marcel Pavel.Iubesc cantecele lui Hrusca, Tudor Gheorghe,naiul lui Zamfir.Visez zgomotul pasilor tatei pe prispa casei ;mi-e dorrr…..IUBESC ROMANIA!!!
Elena, cand vii la Iasi vreodata, sa vii sa te imbratisez!
Port aceleasi doruri, desi…am crescut la oras.
Imi iubesc tara, iar cuvintele tale au scos emotia prin firicele umede la colturi de ochi….
Am decis sa ma intorc in tara dupa ani buni petrecuti printre straini.
NU imi para rau nici o clipa de alegerea facuta.. Am REDEVENIT EU si asta ma face cel mai fericit.Dorul de tara si dorul de parinti m-a facut sa iau aceasta decizie.Vreau sa fiu un sprijin pt parintii mei ,sa ma vada fericit,sa-si creasca nepotii si sa se bucure de batranete.
Pentru CRISTINA PETCU
Cristina ,la vara in august daca..D-zeu ne ajuta si nu ni se amana concediile.trimire-mi o adresa de fb si am sa te anunt .Demult am tot zis ca vreau sa revizitez COPOUL(in anul1983 l-am vizitat aveam 17 ani ,eram in clasa a-Xll-a)si le am promis ficelor mele ca or sa vada teiul lui M. EMINESCU.Eu le vorbesc mereu despre scriitorii nostrii si poeti.Le aduc mereu din tara carti in lb.romana ,iar cu poezii am cel putin cate una de fiecare poet.
Pentru a ajunge sa putem pune in aplicare astfel de gandire idealista Romania trebuie sa POATA sa evolueze. Spun sa poata si nu sa vrea pentru ca sunt convins ca multi isi pierd energia,rabdarea,banii,sperantele incercand …Oglinda in care privim dimineata injurand cuprinde vreo 20 de milioane de romani,dezbinati,dezinformati sau prost informati,bolnavi sau imbolnaviti,someri calificati,necalificati,pensionari uitati…
Deocamdata suntem reflexia celor ce ne reprezinta,celor pe care alegem sa ne reprezinte.
Imi plac mesajele pozitive cu tenta mobilizatoare,dar entuziasmul iti vine atunci cand acestea se finalizeaza in actiuni,concretizeaza in ceva.Acel ceva va las pe voi sa alegeti ce poate fi….poate doar mai multe mesaje?
Articolul e bine scris.Da, sintem romani. 25% facem parte din cei educati de scoala veche , cea a doamnei Pelea. Ce facem cu cei 75% care spun -pe bune dreptate – ca sint si ei romani? Acesti 75% condusi de PSD si alte partide stupide care sint gata de a atrage orice iliterat in a cistiga voturi distrug tara. Acete partide de hoti, banditi, excroci, jefuitori, au dus la peirea aceastei tari. Eu am avut nefericirea de a ma naste in romania. M-am descaltat de opincile romanesti, le-am aruncat la gunoi,nu mai am pamint rominesc pe talpi. Sint alt om. Mondializat,independent, creativ si liber de catusele romanesti.Faptul ca inca scriu aici e o dovada ca vreu sa ajut omenirea, inclusiv pe cei slabi cu mintea din romania.
“Dacă îți înjuri țara de dimineață până seara e ca și când te-ai înjura în oglindă!”.
Va rog definiti “țara”.
Sa injur un politist care dupa ce opreste un “jmecher” pentru ca a lovit un pieton pe trecere si apoi dupa ce-i ia spaga il lasa sa plece nu inseamna ca mi-am injurat țara.
Sa injur un primar care ma fura pe fata nu cred ca inseamna sa injur țara.
Sa injur un parlamentar care, in cel mai bun caz, doarme in banca lui nu consider ca injur țara.
Sa injur un presedinte care ne face “tigani imputiti” sau “gauazari”…
Nu asta e țara mea.
Sa injuri e urat, indiferent cine e de cealalta parte.
Nu am injurat si nu voi injura pentru a asa am fost crescut.
Dar daca voi vedea hoti si nesimtiti reprezentand țara mea nu voi tacea.
De unde pana unde teoria asta periculoasa ca daca ai ceva de spus impotriva celor care-ti fac țara de rusine iti injuri tara?
Deci, stimati autori definiti “țara” pentru ca cititorul prost crescut (cel bine crescut nu injura) sa stie ce are voie sa injure si ce nu.
….d-na OANA PELEA , spunea de “pamant romanesc pe talpile sufletului” si oricat ai arunca opincile romanesti …ce ai avut candva in sufletu nu se poate arunca..putem sfida ..incercam sa uitam ..sau sa nu mai suferim ..
.doar atat…
Cine oare este aceasta măiastră a vorbelor cu numele Elena? Un mare scriitor spunea “un trandafir cu orice nume l-ai numi ar mirosi la fel!”.Cuvinte spuse din inima, scrise cu sufletul … va respect puterea de a scoate la iveală gândurile pe care multi le purtam in fiinta noastra dar nu avem priceperea sa le rostim.
Nostalgia originilor, mitul eternei reîntoarceri..și multă emoție în gândurile și trairile doamnei Elena…Unde duce dorul dor? La origini, la izvor…
Cât despre eseul marii doamne Oana Pellea, nu pot decât să-l apreciez, să respect noblețea unui caracter care are puterea de a rosti cine suntem noi, românii, idealiștii care iubesc încă țara, tradiția, istoria și credința…