E atât de simplu. Oare de ce tindem mereu să uităm asta?
“Mă gândesc la ideea că fiecare dintre noi are o ceașcă goală în el, care trebuie umplută. Când copiii noștri sunt bebeluși, le umplem ceașca cu iubire, afecțiune, le schimbăm scutecul, îi hrănim când le este foame, ne uităm în ochii lor. Dar atunci când sunt triști sau supărați sau se tem de ceva, ceașca se golește din nou și noi trebuie să continuăm sa o umplem. Însă și noi aveam aceeași ceașcă în noi.
Primul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne amintim cum a fost pentru noi când eram copii. Copiii nu au banii lor, nu au control asupra a ceea ce se întâmplă, trebuie să aștepte ca noi să spunem da sau nu. Și este greu. Imaginează-ți că mergi pe stradă și trebuie să ceri permisiunea cuiva să cumperi ce îți dorești. Ar fi frustrant. De aceea trebuie să înțelegem că este normal ca un copil să fie frustrat pentru că nu el are controlul pentru a decide.
Adevăratul cadou de care au nevoie copiii noștri suntem noi. Au nevoie de timpul nostru și de atenția noastră. Nu au nevoie de încă un cadou, de un bilet la un spectacol. Au nevoie sa ne închidem telefonul și calculatorul și să fim cu adevărat atenți la ei și sa fim entuziasmați.”
(Fragmente din interviul acordat Hotnews de către Lawrence J. Cohen)
