Am primit de mult o scrisoare tulburătoare, tradusă de George Cuşnărencu. Scrisoarea are un motto din Coran, care spune că "Vei da socoteală pentru toate plăcerile permise ale vieţii pentru care nu te-ai bucurat pe
Am fost recent în piață – obișnuiesc, cu anumite ocazii, să cumpăr flori. Și îmi aleg de la tarabe oamenii cei mai bătuți de riduri, de semnele vremii sau ale căror fețe nu pot ascunde
Ochiul este măsura tuturor lucrurilor – ar putea fi un cuvînt care, cu toată accepțiunea, să cuprindă o mare parte din sfera celor omenești; pentru că ochiul măsoară, taie, mîngîie, compară, alungă, apropie, unește, trăiește,
Oricine are, probabil din lecțiile de geografie din copilărie sau din filmele cu oropsiți care trăiesc în condiții vitrege, o oarecare oroare de deșert. Deșertul, sinonim în limba română din punct de vedere semantic și
Există oameni care ne împietresc inimile, iar alţii le topesc sau le înalţă. Inima devine astfel nodul unor legături, văzute sau nevăzute, nu numai cu lumea, dar şi cu cei din jur. Binecunoscutul "sus să
Mi-a spus cineva, recent, de unde provin visele noastre. Și cine sînt cei care ni le implinesc... Ele sînt trimise de îngeri, ne sînt date pentru ca, din cînd în cînd, să avem știință de
Zîmbetul este expresia absoluta a luminii pe care poate să o degaje un om obișnuit. Prins la mijloc între sobrietatea asumată (sau cel puțin afișată) și rîsul cu toate paletele lui de nuanțe, de la
Tot stau și mă gîndesc, mirîndu-mă neîncetat, la darul și puterea cuvîntului. Îmi e atît de greu sî îl cuprind cu mintea, încît rămîne țintuit, aproape întotdeauna, sub semnul neîncadrator al mirării. A-i da o
"Afară era de mult primăvară", iar gîndul lui Romulus Guga, autorul romanului Nebunul și floarea (în titlul său original, care nu a putut să apară astfel în anul 1968, cînd a fost publicat, fiind Isus
Cînd eram în școala generală, am văzut pentru prima dată o carte de vizită. O fată își scrisese, pe un bilețel de hîrtie, cu o caligrafie îngrijită, de jurnal de adolescentă, numele, adresa și numărul
Mulți cunoaștem, din gravurile lumii, celebra Mîini în rugăciune a lui Dürer. Istoria acesteia este una cutremurătoare, plină de sacrificii și dragoste; este una din expresiile de iubire absolută de care sîntem noi, oamenii de
Mi-a spus cineva ieri că viața noastră atîrnă de un fir de ață. În diferite împrejurări, cu timp sau fără de timp, facem echilibristică pe un fir atît de subțire, încît și noi ne mirăm
Sîntem, zi de zi, prinși în canoane. De orice tip, de la jalonări fizice și pînă la cele mentale, de la încastrări legate de timp, timpuri sau timpi și pînă la direcționări de spațiu sau
Am asistat, în primele mele deplasări în Italia, la un scenariu: în fața mea, într-un compartiment de tren, o tînără vorbea cu familia și cu prietenii la telefon. Un cuvînt obsedant care se relua –
Îmi spune Delia (fosta mea colegă de bancă din liceu, stabilită de mulți ani în Austria) că ceea ce o deranjează cel mai mult cînd se întoarce în țară este comportamentul oamenilor și lipsa lor