Te simt alături…
De dragoste, de toamnă. Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri Bat fără tine zilnic singuratic, Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri Destule pentru dorul meu sălbatic. Te simt alături, dar eşti numai
Literatura
Scurt reportaj
În sprijinul profesorului de limba română... Vara însoţeşte elevii la atelierul mecanic toamna numără rândurile de porumb iarna zvârle zăpada din faţa şcolii primăvara cântă la căminul cultural măreţul timidul profesor de limba română muncitor
Suavii cântăreți cu polonic…
O poezie - publicată în 1979! - ale cărei versuri sunt dureros de adevărate și astăzi. Oh bietul adevăr bolnav de gâlci se culcă-n grâu şi se trezeşte-n bâlci cu şapte doctori unsuroşi la cap gata
Octombrie
O frumoasă poezie de toamnă. Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene și roșii. Trec nouri de argint în valuri Şi cântă-a dragoste cocoșii. Mă uit mereu la barometru Și mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele
Esența unui sentiment
"Dragostea trebuia să fie inventată, pentru a poetiza viața." Dragostea nu mai este la modă. Se poartă cinismul, aroganța și atitudinea "hard to get". Războiul dintre sexe a căpătat forma unei competiții pentru câștigarea independenței
Ce melancolie!
O bucurie pentru toți iubitorii de poezie. George Bacovia recitând poezia Rar. Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme şi hangiul, Străzile-s deşarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beţie - Şi
O ultimă întrebare
O scurtă și frumoasă poezie. Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină, aici, foarte aproape de inima mea, ipocrită noapte, spune-mi, n-ai văzut cumva lunecând o stea? Ba da, căzu din salba Dianei o stea ca
Ultima cafea
Ultimul poem al lui Corneliu Vadim Tudor. Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu
Aceeași vârstă
Nu-mi mai lipsește nimic... Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile, am aceeași vârstă şi iubesc lumea la fel, nu-mi mai lipsește nimic. Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic, voi
Iubirii
De suflet... Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire, Pentru aceste zilnice semnale Și voci ale mărinimiei tale Cu care-mi umpli sufletu-n neștire. Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire, Pentru înaltul pact ce ne unește, Timbrat
Nehotărâre
Despre suflet, despre viață, despre fiecare dintre noi. Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată, Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât Din miile de vieți posibile Nu ni se poate pretinde Să
August
O poezie de Duiliu Zamfirescu. Pe luciul fără hotare Al apelor ce-au adormit, Din fund de haosuri răsare Melancolia zâmbitoare A stelelor ce-au răsărit. Întârziat pe malul mării Eu în adâncuri rătăcesc Şi prins de
Biografia verii
Da, chiar acesta este adevărul. Vara începe Din stratul de cepe Şi se arată Printre salată. Creşte uşurel Printre pătrunjel. Apare în lume Dintre legume. Stă apoi închisă Într-o caisă, E prinsă-n mreajă Într-o cireaşă,
Afară e vară – se-ntâmplă să simți
Se-ntâmplă să simți? Mă cere, mă naște Și-n viață mă lasă Colina – această genune frumoasă. Nu știu ce se întâmplă, petreceri de taină, Tămâia din brazi o sorb frunzele pale, Asupra mea vine cu
Cântec de dragoste la marginea mării
Îți dăruiesc o stea de mare... Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci printre rocile țărmului, reci. Marea se va preface-n păsări străvezii, câte le-ncap ochii deschiși spre ea, și vor zbura fâlfâind, când