Rondelul rozelor de august
O poezie de Alexandru Macedonski. Mai sunt încă roze, mai sunt, Și tot parfumate și ele Asa cum au fost și acele Când ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic avânt... Priveam, dintre oameni, spre
Literatura
Noapte bună
Atunce numai fi-va noapte bună... Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea! De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea, E tot duşmană noaptea, ce desparte, În loc să lege dulce pân' la moarte... Ah, de-am rămâne
Când vocile mor, muzica…
O frumoasă poezie de dragoste. Când vocile mor, muzica mai întârzie, Mai reverberează un timp în memorie – Mirosul, când violetele mor discret, Devine mai insistent și mai urgent. Petalele rozei, când roza a murit,
Fericirea!…
Despre sufletul omului. Și, evident, despre fericire. Fericirea e o pasăre. Dar nu o pasăre ca oricare alta Ci o pasăre plăsmuita din pulbere de aur. Pasărea aceasta Vine de undeva, de departe, Vine și
Abia începusem să simt
O frumoasă poezie de dragoste. Abia începusem să simt Că undeva-n rarul văzduh Zăpada se va opri deodată, Abia începusem să știu Că nu mai poți să te ascunzi De ochii mei avizi să vadă,
Amiază de vară
De vară. De Demostene Botez. Trece soarele prin mine ca prin geam. Ce mai sunt? Ce mai am? Ce-am rămas? Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas. Câte veacuri oare au trecut De când stau
Cântec
Noi, locuitorii acestei secunde... Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se ştie. Morţii îşi schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei... Există numai ceea ce va fi, numai
Fără tine
Această rugăciune către nimeni... Fără tine mi-e frig N-am înţeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci. Câinele negru Cu burta întinsă
Doamna mea…
O frumoasă poezie erotică. doamna mea dezbrăcată încadrată de amurg e un accident a cărui drăguţenie întrece lejer orice sclipire de geniu - toată pictura de pe lume se face mică înaintea acestei muzici, iar
Poem pentru un surdo-mut
Cu dedicație, pentru toți cei al căror suflet încă mai tresare... Dă-mi voie, dragul meu fără cuvinte Să te îmbrățișez că ai crezut În noi, aceia cu urechi și gură Și află că nu tu
Iubire
O poezie de dragoste. E timpul să te treci în viaţa umbrei Unde sunt strânse cete de cuvinte Unde un dor de tine te cuprinde Tu poţi însingura coline sfinte Şi nu poţi fi trecută
De crezi în poezie…
O poezie de dragoste. De crezi în poezie, În sfânta armonie Din boltele cereşti, Când noaptea-nseninată Luceşte-ncoronată De stele ce iubeşti; De crezi în tinereţă. În gingaşa frumuseţă Ce-aprinde dulce dor, Şi-n tainica uimire Ce-nsuflă-a
La adio tu!
O tristă poezie de dragoste. Se află litere și farduri Și niște munți sunt între noi Dosare-nchise triste garduri Și nici n-o să mai vină apoi. În pragul iernii absolute Săruta-mi tâmpla albă, hai Și
Vino
O poezie de dragoste (pentru iubitorii de carte). Vino să mai spunem despre arte Și să ne iubim conspirativ, În manej de substantive moarte Vino să te cert fără motiv. Vino unde cad dicționare Și
Rondelul ajungerii la cer
În cer s-ajunge dintr-un salt... În cer s-ajunge dintr-un salt, Sau nu s-ajunge-n veci de veci... Te-aruncă-n el un cântec-nalt, În care-al vieței plâns ineci. Spărgând fluidicul sau smalț, Ca o săgeată de-aur treci.- În